
”Erau simptomele unei simple răceli”, avea să declare colegul lui de cameră, la o zi după moartea lui Marius. ”Cam de vreo 4-5 zile se simţea rău. Spunea că-l doare capul. Avea şi febră. Lua pastile de răceală şi de febră. Luni dimineaţă am anunţat pedagogul că lui Marius îi este rău, iar acesta a spus să se ducă în cameră. Marius a luat pastile când s-a dus în cameră. S-a pus în pat. A mâncat foarte puţin. Nu avea poftă de mâncare. Toată clasa i-am spus să plece acasă. A zis că nu are cum. Şi că o să rămână aici, că o să-i treacă. Când deja se simţea foarte rău, a decis să plece acasă. Pe la ora 9.30-10.00, a venit cineva cu maşina şi l-a luat acasă. E un vecin de-al lui, din Farcaşa. Dar prima dată a sunat-o pe mama lui din Spania, ca să-l sune pe acest vecin şi să-l ia acasă”.
Băiatul a fost consultat, inițial, la Farcașa și, ulterior, transferat de la un spital la altul, până a ajuns la Iași, unde a și murit. Era într-o stare atât de gravă, încât nu s-a mai putut face nimic.
Acum va fi interesant de văzut ce curs va lua ancheta și dacă are vreo importanță pentru cineva – cu autoritate și atribuții – că un seminar teologic, adică școală de stat nu are medic de 2 ani și funcționează fără probleme. Dacă Marius Gheorghiu ar fi fost consultat de medicul școlii, ar fi fost ușor de stabilit că nu era vorba despre o simplă răceală. Ar fi avut șanse și dacă vreunul dintre profesori s-ar fi gândit să cheme o ambulanță și să-l trimită la spital din prima zi când a fost ”galeș”, nu după o săptămână. Și nu ”plimbat” până acasă și apoi, din compartiment de urgență în unitate de urgență de la Bicaz, până la Iași, când cel mai aproape era spitalul din Târgu Neamț.
Cu greu, după 8 luni, timp în care s-a făcut și o expertiză de specialitate la București, s-a stabilit că Marius Gheorghiu a murit de o boală, care putea fi tratată, simplu, cu antibiotice. E rândul procurorilor să stabilească, acum, cine este vinovat. (C.M.)





