”De-a puia-gaia” este, între altele, un prea puțin cunoscut roman comico-detectivistic al lui Vlad Mușatescu, în care personajul principal este un scriitor-detectiv, supraponderal, cu apetență spre chiolhanuri prelungite, care trăia într-o lume a scenariilor polițiste. Un asemenea scenariu, din păcate de factură administrativă, transpus într-o realitate sordidă, îi are ca protagoniști pe Instituția Prefectului, pe Laurențiu Dulamă, fostul vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț, plus niște apariții notabile în roluri secundare la nivelul CJ.
Mandatul lui Laurențiu Dulamă de consilier județean a început să se clatine din momentul când PMP a întors armele împotriva PSD-ului în Consiliul Local Piatra Neamț, lăsându-i pe social-democrați fără majoritate simplă. Pe cale de consecință, trebuia să dispară și Dulamă de la Consiliul Județean, că, pe când acesta era șef la PMP Neamț, așa fusese înțelegerea: ”Tu-mi dai majoritate la Piatra Neamț, eu te fac vicepreședinte la județ!”.
Cum nimeni nu pleacă de bunăvoie de pe o funcție aleasă cu jumătate plus unu și unde, pentru schimbare, trebuie două treimi, au început săpăturile în trecutul lui Laurențiu Dulamă, pentru a găsi argumente. Ca un făcut, un anonim cunoscut de toată lumea s-a interesat la Registrul Comerțului, a descoperit că societatea care administra cimitirul și unde lucra soția lui Dulamă lua apă, pe bază de contract, de la Apa Serv, singurul furnizor din Piatra, de altfel. S-a găsit, deci, incompatibilitate la Dulamă! O stupizenie mai mare cu greu se poate închipui, dar, unde-i ordin pe bază de interes de partid și orgolii personale, nu mai contează nimic. La Neamț, se poartă… Sesizat, prefectul a dat ordinul ca Laurențiu Dulamă să treacă pe linie moartă, fără să sesizeze ANI. Împricinatul, cum era firesc, cere să-i fie ”reperată onoarea” și… hai, țațo, la proces!
* Ce a spus prima instanță despre isprăvinicia Prefecturii?
Concluzia este ca lumina venită de la răsărit: ”Instituția Prefectului este NECOMPETENTĂ MATERIAL să emită un ordin prin care să se constate o incompatibilitate după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010, cercetarea și constatarea incompatibilităților fiind atributul exclusiv al Agenției Naționale de Integritate, nu al Prefectului”.
Ca să nu existe dubii, instanța a argumentat – pe lege, nu pe indicații de partid -, arătând că ”Prefectul are într-adevăr competența legală de a constata o stare de fapt ce atrage constatarea încetării de drept a mandatului de consilier, dar numai după sesizarea și pronunțarea prealabilă a ANI”. Ori, în cazul acesta, ANI n-a fost sesizată, ci, mai degrabă, cineva a luat din atribuțiile ANI și le-a adăugat la teșchereaua Prefecturii.
Fără să-și dea seama, instanța a atins un alt punct sensibil: ”Din succesiunea cronologică a evenimentelor nu rezultă că pretinsa stare de incompatibilitate a survenit după validarea mandatului de consilier județean. Contractul de furnizare a apei este anterior validării reclamantului în calitate de consilier județean”.
Punctul sensibil merge un pic în urmă, pe vremea validării mandatelor, când Consiliul Județean avea un secretar tare atent la detalii privind incompatibilitatea și conflictul de interese, pe numele său Daniela Soroceanu. Care avea în atribuții inclusiv acest gen de aspecte, dar, atunci, n-a sesizat nimic, lăsând, peste ani, un înlocuitor să se ocupe de treaba murdară și să sesizeze Prefectura condusă de Daniela Soroceanu, pornind de la o anonimă.
Cum n-a văzut incompatibilitatea lui Dulamă un prefect impecabil din punctul de vedere al moralității administrative, mai ales că au petrecut împreună atâtea ceasuri, bând cafele și stând la șuetă, pe vremea când unul era vice de județ, iar celălalt secretarul județului? Este o întrebare la care nu pot răspune decât pereții de la Consiliul Județean, cu sau fără accesorii auditive. Asta nu înseamnă că nu există un răspuns, încă el ține de interesul de moment și de necesitatea de a colabora cu un personaj folosibil.
Revenind la proces, instanța a demonstrat ”necompetența materială” a Instituției Prefectului și a dat o decizie care răsturna lucrurile. Daniela Soroceanu a promovat recurs. Sentința, cum e formulată, nu prea dă bine la CV, mai ales unul de înalt funcționar public, fost secretar de județ, actual prefect.
”Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamantul Dulamă Laurenţiu Cristinel în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului – Judeţul Neamţ, Judeţul Neamţ şi Consiliul Judeţean Neamţ prin Preşedinte.
Anulează referatul nr. 5638/25.04.2018 privind încetarea de drept a mandatului de consilier judeţean a reclamantului, precum şi Ordinul nr. 119 din 25.04,2018 privind încetarea de drept a mandatului de consilier judeţean a reclamantului, emise de Prefectul Judeţului Neamţ.
Anulează referatul constatator cu nr. 9.766 din 24.05.2015, precum şi Hotărârea cu nr. 99 din 30.05.2018 emise de Consiliul Judeţean Neamţ, prin care a fost declarat vacant locul de consilier judeţean ocupat de reclamant.
Respinge cererea de anulare a actelor de soluţionare a plângerilor prealabile, ca lipsită de interes.
Obligă pârâtul Consiliul Judeţean Neamţ la repunerea reclamantului în situaţia anterioară actelor administrative anulate, respectiv la repunerea reclamantului în funcţiile de consilier judeţean şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean.
Obligă pârâtul Consiliul Judeţean Neamţ, la plata tuturor îndemnizaţiilor lunare avute de la momentul emiterii actelor administrative anulate şi până la repunerea reclamantului în funcţie efectiv.
Obligă în solidar pârâţii la plata sumei de 10.000 lei către reclamant, reprezentând daune morale. Obligă în solidar pârâţii la plata sumei de 4.720 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce poate fi depus la tribunalul Neamţ. Pronunţată în şedinţa publică din 26.10.2018”.
* Jalnica încercare de amânare de la Bacău
Curtea de Apel Bacău, lecturând recursul semnat de prefectul Daniela Soroceanu, a constatat că aceasta solicita, nici mai mult, nici mai puțin, sesizarea Înaltei Curți! De ce ar trebui amânată judecarea cauzei la Curtea de Apel și trimisă la București într-un joc de-a puia-gaia cu legea?
Prefectul cere Înaltei Curți să lămurească dacă avea dreptul să dea decizia prin care l-a executat pe Dulamă din CJ, să spună cine are ”competența materială de emitere a actului administrativ prin care se constată încetarea mandatului de consilier înainte de expirarea duratei normale a acestuia, atunci când există o situație de incopatibilitate”. Dacă situația de incompatibilitate chiar există și nu a fost inventată, cum e în cazul de față. Ca să complice și mai tare lucrurile, Instituția Prefectului cere să fie lămurită, ea și Curtea de Apel, cum se constată incompatibilitatea, că legea nu-i clară…
Concluzia ar fi că, pe o lege neclară, a fost aruncat din Consiliul Județean un vicepreședinte care deranja politic, iar când se pune problema de plătit acestuia despăgubiri și daune morale, se caută chichițe prin orice buzunăraș al legii.
Chichița ar fi că Legea 161/2003 nu-i spune clar Prefecturii care ar fi calitatea pe care o are alesul local, de beneficiar sau de prestator de servicii, executant sau furnizor de produse. Cum, la vremea emiterii deciziei, era grabă mare să-l scoată pe Dulamă din scenă, nu s-a împiedicat nimeni în acest gen de fleacuri. Acum, când se trage de timp, pentru amânarea cât mai mult a unei decizii finale în instanță, se cer lămuriri.
La termenul din aprilie, judecătorii Curții de Apel Bacău au respins cererea Instituției Prefectului privind sesizarea Înaltei Curți. La termenul următor, din 14 mai 2019, ar putea apărea o sentință definitivă. Iar dacă Laurențiu Dulamă va câștiga, va fi din nou show la Consiliul Județean, bașca măcar două plângeri penale pentru abuz în serviciu, titulari fiind cei care, deși erau ”necompetenți material”, l-au scos din CJ Neamț.
O concluzie preliminară și tristă: legea e cel mai flexibil instrument în mâna unor oameni care trăiesc doar pentru a-și satisface interese politice, administrative și, implicit, materiale. Cât mai există instanțe și judecători care n-au cedat presiunilor administrative, mai există o mică speranță. În Neamț, lucrurile se văd mult mai bine decât în restul țării, pentru că foști condamnați definitiv pentru diverse infracțiuni sunt promovați în funcții de răspundere sau pe lângă oameni cu funcții de răspundere.
La început, a fost o anonimă… semnată
Prin bunăvoința unui om de bine din instituție, am reușit să vedem și să obținem copii după o parte dintre ”documentele” care au stat la baza execuției lui Laurențiu Dulamă. Primul document este înregistrat la Consiliul Județean sub numărul 7627/18.04.2018 și are partea de trimitere extrem de interesantă.
Documentul de mai jos consemnează, negru pe alb, că este vorba despre o… anonimă. Nu există nume, domiciliu și se vorbește, tehnic, despre o încălcare a Legii 161/2003. Nu există nicio propunere pentru soluționare și termen, dar există o rezoluție pe care scrie ”D-lui președinte”. Or, se știe, puțini sunt cei care își permit să-i dea termene președintelui.
Reclamația în sine (vezi foto) nu pare deloc anonimă, deoarece are o semnătură.
S-ar putea presupune că a fost trimisă prin poștă, fără alte date de identificare și de aceea a fost dată anonimă. S-ar putea. Numai că lucrurile stau cu totul altfel, ceea ce urmează a fi demonstrat.
Dintru început, se remarcă modalitatea de întocmire a reclamației, care, prin terminologie, redactare și așezare, pare creația unui funcționar dintr-un compartiment juridic. E greu de crezut că o anonimă demascatoare începe cu ”urmare verificării prevederilor legale în materie”. Fraza următoare este și mai și: ”raportat la dispozițiile articolului 90 și următoarele din Legea 161/2003”, semn că autorul este un personaj bine pregătit în hățișurilor legii.
Sigur, de tot râsul este faptul că numele celui reclamat apare ca ”Dulamă Laurențiu Amedeo”, știut fiind că Amedeo e porecla. Poate fi, însă, un semn că personajul perfect cunoscător într-ale legii nu știa cum îl cheamă pe cel pe care îl reclama. Sau, dimpotrivă, era foarte familiarizat cu ”inculpatul”.
* Un anonim cunoscut de toată lumea care trebuie
Pe lângă faptul că este sublim, referatul transmis Prefecturii de secretarul interimar al județului, Maria-Cătălina Grăpinoiu, oferă și indicii cu privire la personajul care a oferit pretextul pentru executarea lui Dulamă.
Spune doamna Grăpinoiu: ”Această ultimă calitate, de acționar/ asociat la SC M&D Mens SRL este consemnată și în certificatul constatator nr. 11.038/17.04.2018 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului la pag. 2, Cap. Asociați persoane fizice, anexat la petiția anonimă”.
Cu această încheiere de citat, se face intrarea în zona crepusculară.
Păi, ai un certificat constatator scos de cineva, anexat la o reclamație, și tu dai reclamația anonimă? Parol, țațo, să mă-ngropi?! Dacă tot îl respectăm pe Caragiale…
E adevărat, oricine poate cere un certificat constatator, dar el se eliberează cu toate datele pe el. Iar în documentul citat, care încă există la vedere, se spune clar că este vorba despre un act oficial, i se dă numărul și data eliberării. Deci nu poate fi vorba despre un anonim. Iar dacă existau date de identificare, deja nu se mai poate vorbi de o reclamație anonimă, decât dacă totul este un mic complot funcționăresc.
Practic, secretarul județului a primit o reclamație, confecționată pe baza unui document oficial. Cum putea să o considere o anonimă?
Și-a bătut cineva capul cu asemenea amănunte? Deloc.
Pe 17 aprilie, ilustrul anonim cere date despre firma cu pricina, pe 18 i se înregistrează anonima, cu tot cu certificatul constatator, pe 20 secretarul județul are curaj și scrie trei pagini într-un limbaj cumplit de apropiat de al reclamagiului – ar fi interesant de comparat textul reclamației, calculatorul de pe care s-a scris și alte calculatoare din diverse instituții publice, măcar așa, de amorul artei și al logicii -, tot pe 20 apar răspunsuri de la Apa Serv și, din nou, de la Registrul Comerțului (?!), iar după o altă adresă de la Consiliul Județean, din 24 aprilie, pe 25 se emite ordinul de prefect care-i dă șutul final lui Laurențiu Dulamă.
Cât de anonim este cel care, din senin, cu spirit civic local, fără alte interese, a cerut Registrului Comerțului date despre firma soției lui Laurențiu Dulamă? Păi, nu prea e deloc. Cererile la respectiva instituție se fac cu toate datele de identificare. Și nu e greu deloc de aflat cine a solicitat.
Sigur, omul nu trebuie blamat, că doar făcea un serviciu comunității. De ce nu a semnat reclamația apoi? Este o întrebare legitimă, pe care ar fi trebuit să și-o pună prima dată secretarul județului, dar, probabil, era prea ocupat să redacteze adresa către Prefectură.
Pe surse, care pot fi foarte ușor confirmate, am aflat că o cerere similară s-a făcut pe 17 aprilie, de un anume Gheorghe Ispas. Fost candidat din partea unei formațiuni politice efemere, numită M10, care, în Neamț, a avut un șef numit Adrian Niță, fost (?) purtător de cuvânt la organizația PSD Neamț și, la acel moment, purtător de cuvânt al Instituției Prefectului județului Neamț.
Dl. Niță a negat vehement că ar avea vreo legătură cu toate aceste lucruri, dar nu a negat că-l cunoaște pe Ispas. Nici nu avea cum, mai ales că dl. Ispas a terminat, și el, Industrie alimentară. Părerea lui este că nu Ispas a făcut reclamația, lucru cu care tindem să fim de acord. Cât despre certificatul constatator, nu a comentat nimic și nici nu a avut o explicație privind șirul de coincidențe care-i leagă, inițiativa civică a lui Ispas și tot ce a urmat, culminând cu încetarea mandatului lui Dulamă.
Cât despre dl. Ispas, dialogul telefonic cu acesta a decurs cam așa:
– Puteți să-mi confirmați că, pe 17 aprilie, ați cerut la Registrul Comerțului un certificat constatator despre societatea M&D Mens?
– Da.
– Dvs. ați făcut reclamația împotriva lui Laurențiu Dulamă?
– Nu am nicio legătură cu vreo reclamație.
– Cum vă explicați că, în spatele reclamației din 18 aprilie, stă certificatul constatator pe care l-ați scos dvs. cu o zi înainte?
– Nu știu. Eu nu am dat nimănui acest certificat.
– Și, totuși, cum vă explicați?
– Nu știu, o să verific și eu.
– Păi, n-are logică, dacă nu l-ați dat nimănui… Cum putea să ajungă la prefectură?
– Nu știu, o să verific.
În acest stadiu al poveștii, se mai cuvine remarcat că, pe Facebook, Gheorghe Ispas a devenit un fan al postărilor prefectului de Neamț, Daniela Soroceanu. Da, acea Daniela Soroceanu care a fost secretarul județului și care și-a lăsat funcția temporar pe mâinile competente ale Mariei Grăpinoiu, ambele doamne fiind, la un moment dat, supărate pe Laurențiu Dulamă și, acum, personaje principale în scoaterea acestuia din CJ.
Nu-i așa că viața este frumoasă când te poți juca cu legea și mai ai și oameni care cer informații exact atunci când ai nevoie de ele? Nu, la întrebarea aceasta nu e nevoie de răspuns. La altele, însă, cu siguranță.
(Articol publicat în Mesagerul de Neamț, ediția din 14 iunie 2018)
Valentin BĂLĂNESCU