Fix în pix - magazin istoric recent. “PARTIDUL E-N TOATE”

La miștaux despre partide și despre partide la miștaux

Sondajele de opinie sunt din ce mai subțiri, cu greu se mai obține un rezultat de peste 30% simpatie, cât or mai fi și acestea de credibile. S-a acrit românul rău de tot de partide, de politicieni, de demagogia sub care nu se mai poate ascunde mediocritatea, interesul de gașcă sau personal. Vine și vara, e și pandemie, greu mai găsești un cetățean dispus să-ți răspundă la întrebările unui sondaj.

Dar, realitatea rămâne aceasta:

“Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt/Și-n cele ce mâine vor râde la soare/E-n holda întreagă şi-n bobul mărunt/E-n pruncul din leagăn şi-n omul cărunt/E-n viața ce veșnic nu moare” – George Lesnea (pseudonim al lui George Glod, n. 25 martie 1902, Iași – d. 6 iulie 1979, Iași).

Spre bun exemplu, privind noi, cu oarecare perplexitate, la evoluția partidului Uniunea Salvați România cu Plus (USR+PLUS), condusă de dublul Dan Barna+Dacian Julien Cioloș, la cum se zbat oamenii ăștia să salveze România de la alegeri încoace, deși atât prezența la vot, cât și scorul i-ar obliga la mai multă modestie, ne impresionează seriozitatea abordării. Iar noi știm cât de caraghioși, dar și periculoși, pot fi oamenii fără simțul umorului, fără simțul ridicolului, fără simțul realității, mânați doar de propriile orgolii, niște periculoase baloane de săpun, sau, vorba poetului, creatori de jucării din baloane pe meleaguri străine. Avem aici exemplul, aparent nevinovat, de la Neamț, părintele unic al mamei surogat.

160 de partide înregistrate

După schimbarea legii partidelor politice în 2015, numărul lor în România a explodat, ajungând la peste 160. Deși multe dintre acestea aveau caracter local sau regional, marea majoritate erau partide care au dorit să cucerească scena politică națională.

Atunci, cel puțin 3 foști prim-miniștri și-au lansat propriile partide (Dacian Cioloș – Mișcarea România Împreună, Victor Ponta – ProRomânia, Călin Popescu Tăriceanu – ALDE), un partid s-a născut în stradă în timpul protestelor (Alianța Strada), unul a fost lansat de militarii în rezervă (Partidul Național Pentru Patrie), un altul a fost realizat de către românii din diaspora (Partidul Românilor de Pretutindeni), și o inițiativă care încerca să devină partid și să ia din electoratul PSD (Demos). Existau o mulțime de planuri (aproape similare) pentru România, și cel puțin două personalități au încercat să devină Macron de România (Cioloș și Ponta). Dar România nu ducea lipsă de opțiuni politice.

Normal, numărul de partide politice a mai scăzut după alegeri, deoarece nu este ușor să menții membrii într-un partid care nu poate să treacă pragul electoral de 5%. În același timp, partidele care nu obțin candidați în cel puțin 75 de localități sau o listă completă într-un județ pentru parlamentare vor fi radiate automat.

Așadar, să vorbim despre partide serioase în glumă și invers, despre glume ajunse partide serioase.

Câinele cu două cozi

Poate nu știați, dar în Bulgaria vecină există un partid politic important, aflat actualmente pe val, pe locul doi, numit așa: Există un Astfel de Popor (ITN), a cărei traducere ar mai putea fi Există o astfel de Națiune. Este un partid populist, anticorupție, antielitism, fără afiliere europeană, condus de cântărețul și realizatorul TV Stavi Trifonov, numele organizației politice provenind de la titlul unui album muzical al liderului. Nu ar fi mare mirare, noi am avut Partidul Liber-Schimbist, al hâtrului Ștefan Cazimir, care se dorea cel mai vesel partid din România, sau PP-DD, condus de charismaticul pușcăriaș Dan Diaconescu, tot un partid în glumă, dar ajuns, la un moment dat, competitiv pe scena politică. În 1990, Janusz Rewińsk, un umorist polonez, a fondat un Partid al iubitorilor de bere (PPPP sau Polska Partia Przyjaciół Piwa). În alegerile parlamentare din 1991, PPPP a reușit să câștige 16 locuri în Sejm (camera inferioară a parlamentului polonez). În Ungaria vecină și prietenă, fondatorul partidului satiric “Câinele cu Două Cozi” (MKKP) a parodiat sloganurile campaniei guvernului împotriva primirii refugiaților în Ungaria: “Ați știut? Un milion de unguri vor să se mute în Europa”, “Ați știut? Majoritatea corupției ține de politicieni” și “Ați știut? Un copac ar putea să vă cadă în cap”. Mai mult, această campanie a partidului satiric “Câinele cu Două Cozi” pare să fi influențat referendumul din toamnă. Majoritatea celor prezenți la urne au respins cotele de refugiați, dar rata participării nu a atins pragul de 50 la sută. Partidul este cunoscut pentru sloganurile politice pline de umor, inclusiv “Mâine ar trebui să fie ieri!”, “Totul mai bine!”, “Promitem orice!”, “Tot mai mult, mai puțin nimic!” și un cântec care a constat din “Ce vrem? Nimic! când o vreți?” În 2016, MKKP a luptat împotriva sentimentului anti-imigrației care se construia printre multe dintre partidele politice majore din Ungaria. În locul votării partidului de glumă, MKKP i-a cerut celor care erau de acord cu aceștia să voteze invalid, acțiune pusă în practică de 6% din alegători.

Platforma Partidului Rhinocerous

Partidul Rhinoceros din Canada (cunoscut și în limba franceză sub numele de Parti Rhinocéros) a existat pentru prima dată în forma sa originală începând din anii `60 și continuând până în anii `90. Platforma partidului a fost variată. Un lider al partidului a descris “platform” ca fiind “de aproximativ doi metri înălțime și făcută din lemn”. Parti Citron (franceză pentru “Party Lemon”) a funcționat atât la nivel federal în Canada, cât și la nivel provincial în Quebec. A fost înființată de Denis R. Patenaude în 1987 și a existat oficial până în 1998. Cu toate acestea, Partidul Lemon are încă promisiuni pe care le-au făcut publice, și anume să abroge legea gravitației, să unească Marile Lacuri, să desființeze orașul Toronto și să susțină încălzirea globală, astfel încât lămâile să poată fi cultivate în Canada, o parte a unui obiectiv mai mare ca economia Canadei sa fie restructurată.

În Islanda, Besti Flokkurinn a fost înființat de Jon Gnarr în 2009. Deși este un partid satiric, partidul a participat la alegerile din consiliul municipal din 2010 în capitala națiunii Reykjavik și a primit un procent de 34,7% din voturi. Acest succes a fos atribuit reacției cetățenilor ca urmare a crizei financiare din 2008-2011 în Islanda.

La noi, Diana Șoșoacă este gata să înființeze un nou partid: “La fel ca partidul Marinei Le Pen, va fi un partid cu puternic filon național, dar NU va fi un partid de dreapta – va susține credința și tradițiile, puternic atacate în această perioadă. Când va apărea partidul? Foarte curând spune Diana Șoșoacă – «În fiecare județ am deja oameni, am oameni din toate partidele care abia așteaptă să apară noul partid» (citat din Sputnik). Și, ghiciți, cine râde la gluma asta? Ei râd de noi, noi de ei, e o veselie generală. Totul este să ne păstrăm simțul umorului. E vital, e unicul vacin valabil.