Icușești. Priorități maxime: școală, drumuri, apă, canalizare și gaz metan.

Interviu cu primarul Marius-Vasile MINICĂ

Comuna Icușești este situată pe malul stâng al Siretului, pe o terasă a Podișului Moldovenesc, în extremitatea sud-estică a județului Neamț.  Așezările componente au o istorie bogată în timp, cu un aport de jertfă umană importantă, mai ales datorită apropierii de castrele de la Roman și Gâdinți, dar și de Curtea Domnească de la Vaslui. La acestea s-au adăugat cele din secolele XIX și XX. Comuna are în componență șapte sate, fiind formată din trei foste comune: Icușești, Bălușești și Bătrânești. Din nefericire, în ultimele trei decenii, infrastructura locală a rămas în urma multor comune din județ, actuala administrație publică locală având o misiune foarte grea. În ultima legislatură, fosta administrație locală a pus bazele unui nou început și cea actuala, în fruntea cu edilul Marius-Vasile Minică, are de continuat misiunea de a atrage sumele necesare modernizării întregii infrastructuri: drumuri comunale, rețelele de apă, canalizare și gaz metan, elemente primordiale în dezvoltarea economică. La toate acestea se adaugă modernizarea continuă a instituțiilor locale – școală, dispensar uman, cămine culturale, sprijinirea lăcașelor de cult. De asemenea, incendiul care a mistuit Școala Gimnazială de la Icușești, la începutul anului 2014, a creat mari disfuncționalități procesului instructive-educativ, în este condițiile în care noua construcție este așteptată să fie predată comunității școlare de constructor de trei ani. Firma respectivă refuză să continue lucrările, singura variantă fiind acționarea în judecată. „Ar mai fi puțin de lucru, dar toate tentativele noastre de dialog și negociere cu firma de construcții au eșuat. Singura posibilitate este o hotărâre judecătorească favorabilă copiilor din comuna noastră”, ne-a precizat primarul Marius-Vasile Minică.

– Domnule primar, de la ce obiectiv important ați plecat la drum, acum un an, înainte de campania electorală?

În momentul în care m-am decis să candidez la funcția de primar, am simțit că trebuie depuse eforturi și mai mari pentru comunitate, inclusiv oferirea de ajutor pentru fermierii din zonă, agricultura fiind cea mai importantă activitate economică a așezărilor noastre. Fermierii au și ei nevoie de o infrastructură capabilă să îi ajute în activitatea pe care o desfășoară pe ogoare. Apoi, trebuie ajutat și sistemul medical local, la fel și școala, inclusiv drumurile principale. Acestea au fost țintele mele atunci și care sunt și astăzi principalele obiective ale comunității. Un element foarte important al întregii zone este calitatea sistemului rutier, care, la nivel de țară, constituie o mare problemă.

– Comuna Icușești a fost vitregită față de alte UAT-uri?

Din păcate, da! Din păcate, pentru că avem și drumul județean 207D, care poate nu vrea să se lase modernizat, cine știe! Nu este o glumă ceea ce spun, dar, uneori, așa mi se pare, pentru că totul este potrivnic acestui drum și implicit oamenilor acestor locuri. Această arteră ne leagă trei localități, Icușești, Rocna și Bătrânești, și Spiridonești în apropiere. În realitate, sunt foarte multe suflete care așteaptă o modernizare a acestui drum județean, care să le schimbe viața de zi cu zi. În primul rând, oamenii vor să scape de praful din curțile aflate de-a lungul drumului județean. Asta, ca să nu mai pomenim de segmentul din comuna Ion Creangă. Pe sectorul comunei noastre este o lungime de aproximativ 9 kilometri, drumul fiind asfaltat ceva mai mult decât satul Icușești,  pe o lungime de 3 kilometri. Drumul este modernizat doar până la ieșirea din Icușești, după deal.

– Comuna dvs. are rețea de apă potabilă?

Nu. Abia acum am început să lucrăm la proiect.

– Are canalizare?

Nu. De obicei merg la pachet ambele investiții.

– Ce lungime ar trebui să aibă rețeaua de alimentare cu apă?

În toată comuna, ar trebuie o rețea de 60 de kilometri. Însă nu avem un preț estimativ, dar cred că ar putea ajunge la 130-140 miliarde lei vechi. Ceva mai scurtă ca lungime ar trebui să fie și rețeaua de canalizare. Important este că la noi sunt foarte multe elemente de infrastructureă de realizat.

„Ne trebuie 24 de kilometri de drumuri asfaltate”

– Peste tot, primarii se plâng că oamenii nu-și branșează gospodăriile la rețelele de apă și canalizare…

Mai degrabă sau mai târziu, va trebui și oamenii să înțeleagă că spre acest lucru trebuie să tindem, spre un anume confort. Rețeaua de canalizare are nevoie de un număr important de racordări, ca să funcționeze. Din nefericire, sunt multe sisteme de canalizare care nu funcționează. Până la urmă, trebuie să le folosm în integralitatea lor. Din informațiile pe care le dețin, nu se mai dau fonduri pentru apă fără rețea de canalizare. Aceste elemente – servicii merg mână în mână. În comună, vom fi nevoiți să întocmim două proiecte, pentru că trebuie să ne ghidăm funcție de relieful comunei. Un proiect trebuie să prindă satul Bălușești, ulterior satele Mesteacăn și Tabăra. Celălalt proiect, pe zona Icușești-Bătrânești, cu Rocna și Spiridonești. Așezările sunt foare răspândite și să nu uităm că pe aceste locuri, după 1864, au funcționat, vremelnic, trei comune: Bătrânești, Bălușești și Icușești. În final, costul de întreținere și funcționare va fi foarte mare. Asta, în condițiile în care vom merge numai pe o stație de captare, pe un bazin și cu o stație de epurare.

– Chiar dacă râul Siret este aproape, ați testat zona, este apă?

Avem un studiu hidrogeologic făcut, în urma căruia am aflat câteva locuri unde am putea fora, pentru a extrage apă potabilă. Urmează, în cadrul proiectului, să facem și forajele respective, ca să ajungem la debitul de care avem nevoie. Din discuțiile pe care le-am purtat cu proiectanții, am avea nevoie de un debit de 7-8 litri/secundă. Este o cantitate importantă, necesară întregii comune. Dacă le împărțim, probabil câte 4-5 litri/secundă pentru fiecare rețea, cu două-trei puțuri forate, este posibil să atingem debitul respectiv. Distanța este mare între localități, sunt foarte multe drumuri de făcut, fiind foarte mult de muncă la întreținerea rețelelor.

– În cadrul sistemului rutier comunal și sătesc, ce urmează?

Avem un proiect întocmit de fosta administrație locală, în lungime de 7,9 kilometri. Proiectul este foarte important, pentru că sunt drumuri cu utilitate mare, care leagă satele Mesteacăn și Tabăra de Bălușești, dar care fac legătura din drumul județean, pe care îl dorim modernizat. Mai avem satul Spiridonești, o localitate în care nu s-au prea făcut investiții, apoi câteva sectoare din satul Rocna, cu toate că 80% din acest sat este ocupat de drumurile  județeane. Urmează satul Bătrânești, dar și o zonă foarte populată din satul Bălușești. Este un proiect foarte important pentru noi. La Icușești mai sunt două străduțe, care sunt prinse tot în proiectul de 7,9 kilometri. Eu am inițiat un alt proiect în Consiliul Local, aprobat deja, și am început să lucrăm la el.  Are o lungime de 8 kilometri, cu care să acoperim cea mai mare parte a comunei. Vom mai avea nevoie de un proiect, în lungime de 4-5 kilometri. În total, ar fi nevoie de vreo 23-24 kilometri de drumuri de modernizat în comună. Evident, mă refer la cele comunale și sătești. Nu este o lungime foarte importantă, dar valorile sunt mari, în comparație cu bugetul local. Prin resursele noastre nu este nicio șansă.

Modernizarea dispensarului uman Icușești

– Din câte se cunosc, toate satele dvs. aveau câte o școală funcțională…

De când sunt primar, nu s-a restrâns la nicio școală activitatea, doar înaintea mea la două unități din satele Bătrânești și Tabăra.

– Era un proiect mai vechi, care nu avea parte de participanți la licitație.

Așa este. În acest sens, acum pot să dau o veste bună, am obținut suplimentarea la contractul inițial de finanțare. Proiectul include reabilitarea a patru școli, cu scopul de a avea apă curentă și încălzire centralizată, instalație electrică, tâmplărie și tot ceea ce este nevoie în fiecare unitate. Lucrările au fost scoase la licitație, dar, din cauza faptului că suma era mică, dată de costurile materialelor și a manoperei, între timp TVA și salariul mărit al constructorilor, costurile au crescut foarte mult, iar sumele alocate nu mai acopereau cheltuielile. În acele condiții, nu venea nimeni. Acum, am reușit suplimentarea sumei chiar zilele trecute. În prezent,  lucrăm pentru a le scoate la licitație. Acum o lună, am fost la București și am semnat noul contract de finanțare.

– Ce ne facem cu mastodontul din centrul comunei?

Pentru școala de la Icușești, au fost discuții, dar altă soluție nu este decât să mergem în instanță. Am încercat mai multe discuții amiabile, dar au eșuat. Acum lucrăm la o adresă și cred că singura variantă este să dăm în judecată firma de construcții, pentru că în instanță durează trei ani. Dar, de când au fost întrerupte lucrările, au trecut tot trei ani. Interesant, în ultimii trei ani, nu s-a întâmplat nimic. Am hotărât să dau agentul economic în instanță, pentru că nu avem șanse ca în trei ani să se întâmple ceva benefic pentru noua școală. Dacă îl dau în instanță, este posibil să avem cumva o rezolvare.

– Posibil ca prin hotârâre judecătorească să preluați investiția așa cum este?

Mai sunt între 5 până la 10 procente de realizat. Clădirea este frumoasă și are tot ce-i trebuie. Ar fi nevoie de anumite racorduri electrice, ceva lucrări la instalația termică și de racordat instalația la centrala termică.

– Despre ce societate este vorba?

SC Izopoint SRL. A fost rea-voință. Am consumat toate pârghiile necesare și legale ca să terminăm investiția până la urmă, pentru că nu trebuie făcut prea mult. În momentul de față, singura variantă este de a ajunge în instanță, pentru a se termina lucrările la școala de la Icușești. În fond, nu mai este foarte mult, mai trebuie cam vreun miliard și jumătate de lei vechi, ca valoare.

– Ați pomenit de dispensar anterior…

Dispensarul din satul Icușești a fost achiziționat de fosta conducere,  pentru că obiectivul fusese vândut cu ceva timp în urmă. Exteriorul și acoperișul clădirii au fost reparate, în schimb, ca să aducem clădirea la o stare cât de cât funcțională și la un standard pentru un dispensar uman, trebuie investiți bani. Aici vorbim de act medical, unde igiena trebuie să fie în prim-plan. Important este că în prezent se lucrează. Am vorbit cu doamna doctor, care are zona de la Bălușești, să vină o zi, cel puțin, pe săptămână, pentru că locuitorii din satele Icușești, Rocna, Spiridonești și Bătrânești nu au medic de familie. Am reușit să o conving să vină măcar o zi, iar după vom vedea ce va fi. Totodată, am luat hotârârea să avem la dispensar apă caldă, să asigurăm condiții bune pentru cadrele medicale și pacienți. S-a mai dat și cu var, iar în final totul va arăta foarte bine, cum a fost înainte.

Două cămine culturale în lucru

– Se lucrează la Căminul cultural Icușești?

Se lucrează la două cămine culturale, unul la Icușești, iar celălalt, la Bălușești. La Icușești, continuăm lucrările care au fost comandate. În campania electorală am spus că vom termina lucrările începute cât putem. Vom continua lucrările la căile de acces, parcare, rigole și scurgeri. Vom termina aceste lucrări într-o săptămână, două. Au fost montate radiatoarele în interior la ambele cămine.

– Ați montat scaunele?

Nu. O să mai dureze o vreme. La Bălușești, lucrările sunt mai avansate, deși construcțiile s-au clădit în paralel și încă nu sunt finalizate. Sunt cam la 90% unul, iar la celălalt la 95%. Mai trebuie să achiziționăm centralele, fiind în discuții cu domnul arthitect, pentru că erau prevăzute cu lemne, dar am vrea să le achiziționăm centrale cu gazeificare, ca să fie mai utile.

– De o vreme se tot vorbește de alimentarea satelor cu gaz metan.

Din punctul meu de vedere, sunt șanse.

– Care este situația în acest moment?

Trebuie să știți că am făcut câțiva pași. Vom fi condiționați și de un anumit număr de focuri. Toate fondurile care sunt pentru gaz metan au foarte multe condiții. Trebuie să avem rețea de gaz metan cu sistem de distribuție care să întrunescă două condiții: fie inteligent, adică, să aibă o automatizare în spate, iar a doua condiție, să funcționeze singur. Acum, conform noului program PNRR și Planului European GRIN DEEL, sistemul de distribuție cu gaz metan trebuie să aibă și un amestec cu hidrogen.

– Ca să nu fie poluant.

Corect, Uniunea Europeană nu mai dă bani pentru rețele de gaz metan dacă nu sunt întrunite aceste două componente.

– Avem fabrici în țară care să producă hidrogen sau îl importăm?

În primul rând, ai nevoie de specialiști care să lucreaze cu hidrogen, spații de stocare, de sisteme inteligente care va trebui să combine hidrogenul cu gazul metan. În schimb, avem ceva discuții avansate cu un operator regional de distribuție. Probabil, o să ne oprească bani, dar noi pașii respectivi îi facem. Suntem în faza de a lua certificatul de urbanism. Am refăcut un studiu de fezabilitate pe cele mai mari localități din comună, Icușești și Bălușești, dar și cele mai fezabile din punct de vedere economic. Chiar dacă ducem sursa de gaz acolo, trebuie să o și folosească cineva, care să-și permită economic să tragă gazul respectiv, iar ulterior să-l și plătească. Peste câteva zile, voi avea o ședință de Consiliu Local, în care voi propune ca, deocamdată, această investiție să ajungă doar în două sate, Icușești și Bălușești.

Modernizarea iluminatului public

– Ce lucrări ați mai realizat?

Au fost schimbate toate lămpile de iluminat public în satele Bătrânești și Rocna, de la “a la z”, pe fiecare stâlp.

– Cât costă o astfel de lampă?

Aproape 500 de lei, cu tot cu TVA, cu 5 ani garanție. În acest interval, nu mai am mentenanță. Fiind foarte departe de centru, pentru cele două sate ne costa foarte mult să aducem oamenii, să schimbe becurile. Era multă mentenanță, iar în această situație, am spus că trebuie să reducem costurile. Și așa, în zona respectivă, nu au fost făcute multe investiții. Consiliul Local a fost de acord și am schimbat tot. Urmează, în toamnă sau la anul, o parte din Spiridonești și Icușești, apoi, în celălalt an, Mesteacăn, Tabăra și Bălușești, iar la sfârșitul mandatului, aș vrea ca tot iluminatul să fie modernizat și economic, cu lămpi noi, ca fiecare stradă să aibă lumină suficientă.

– Alte lucrări?…

Am început intabularea domeniului public și privat. Deja 15-20 de străzi sunt în lucru. Se remăsoară totul, inclusiv imobilele. Avem măsurătorile de la gaz metan, este vorba de ridicările topo, pe care le vom folosi la un preț mai mic. O să intabulăm tot, fiecare stradă din fiecare localitate, ca să știm ce proprietate avem. Până aici este domeniul public, iar de aici, domeniul privat.

– Ce investiții doriți să mai realizați?

Avem un proiect pe o finanțare europeană, deschis pe 24-25 iulie a.c. Deja lucrăm la modernizarea unui proiect de 10 kilometri de drumuri de exploatare agricolă. Vor fi părți de asfalt și în cea mai mare parte de balast. Trebuie să avem un număr mare de kilometri, ca să ne încadrăm într-un milion de euro. Dacă am asfalta toate drumurile agricole, am ajunge la 3-4-5 milioane euro. Preferăm zonele greu accesibile, cu pante înclinate, pe care vrem să le asfaltăm. Celelalte vor fi balastate. Vor fi făcute șanțuri și rigole de scurgere, iar economia locală trebuie susținută. Dacă nu ajutăm fermierii, este greu. Deja am reprofilat toate drumurile de exploatare agricolă și am purtat discuții, ca să achiziționăm anumite cantități de balast și să începem pietruirea acestora. Suntem așezați în lunca Siretului, iar balastul nu este departe. Mai avem de făcut și un pod. La Bălușești, în cartierul nou și cu jumătate de pe strafa Bogdana, care este tranzitată între biserici și școală, totul se derulează pe o punte. De aceea, acolo va trebui să facem un pod serios. La școală va trebui să construim și un teren de sport cu material sintetic și instalație de nocturnă. Mai mult, am depus o solicitare pentru construirea de grădiniță la Bălușești, la care avem proiect, iar construcția va avea patru săli de clasă. În acest sat natalitatea este mai mare. Vom reface și marcajele rutiere. Am cumpărat tuburi, care acum sunt în curtea primăriei, dar care vor fi mutate ca să le montăm unde trebuie.

– În comună aveți și o anumitță suprafață de pădure, privată sau a statului?

Sunt suprafețe și ale oamenilor și ale statului. Primăria are 24 hectare, dar nu se poate exploata, pentru că arborii nu au ajuns la o anumită maturitate.

A consemnat Constantin NEGRU

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 493, săptămâna 10 – 16 iunie.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *