Neastâmpăratul Laurenţiu Dimişcă, singularitatea şi pisica

Artist, curator de artă, preşedinte de fundaţie, doctor în arte plastice şi decorative al Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca pe care a absolvit-o în anul 2000, mai înainte absolvent al Liceului de Artă Victor Brauner Piatra-Neamţ, Laurenţiu Dimişcă rezistă bine pe firmament ca unul dintre zăpăciţii reprezentativi ai vieţii cultural-artistice de sub Telegoală, chit că are cartierul general – un atelier-galerie de 800 mp şi o colecţie de artă singulară şi de artă contemporană – în satul Gura Văii, comuna Girov.

În drumu-i neabătut spre recunoaşterea identităţii de singularitate spaţio-temporală, Dimişcă ne propune o nouă expoziţie al cărei vernisaj se va comite la Galeria Lascăr Vorel, de Ziua Culturii Naţionale, ora 14.

Titlul de afiş, Sacrul sau profanul?, este întărit de sub-marginalul That is the question ce trimite în mod singular la tragica istorie a unui prinţ al Danemarcei. În aşteptarea noii demonstraţii de biciuire a contururilor şi culorilor, se potriveşte un citat din Mark Twain, redescoperit în ajun de zi de 13 de către un singular pur-sânge, profesorul Gheorghe Piperea: „Dintre toate creaturile Domnului, există doar una care nu poate fi făcută sclavă a biciului. Aceea este pisica. Dacă omul ar putea fi încrucişat cu o pisică, omul ar fi îmbunătăţit, dar ar deteriora pisica”. Poate îl inspiră pe viitor, cine ştie…

Viorel COSMA

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *