Fabrica de ulei presat la rece “Ulena” – O afacere tradițională de familie

Ciprian Enache a muncit de mic, împreună cu sora sa, în mica făbricuță de ulei presat la rece a familiei, din Turturești. La maturitate, după ce și-a luat licența în silvicultură, preluarea afacerii de la părinți a venit ca ceva firesc, ca o continuitate. Soția sa s-a ocupat de partea de contabilitate și documentație și a crescut cei trei copii ai familiei. Pentru a folosi resturile vegetale de la fabrică a înființat o mică fermă de bovine, cu câteva capete la început, ajungând acum la 110. Porumbul și alte cereale cultivate pe câteva  hectare de teren agricol, vin în completarea dietei animalelor de la fermă și întregesc afacerea tradițională de familie. De când a preluat făbricuța de ulei, Ciprian Enache a tot reinvestit profitul obținut pentru cumpărarea de noi utilaje, necesare retehnologizării și modernizării liniei de producție, astfel că, în prezent, întregul proces de obținere a uleiului este mecanizat, automatizat și doar șase angajați supraveghează întregul sistem pentru buna funcționare a acestuia.

– Cum a fost începutul?

– Când am terminat facultatea, am hotărât să preiau parte din activitățile părinților. Am început niște investiții, tot la Turturești, după care am renunțat la acel proiect, pentru că, între timp, în 2006, am reușit să cumpăr un spațiu mai mare pe platforma Săvinești, care m-a încântat foarte tare, pentru că se vorbea foarte mult, mai ales în campaniile electorale, despre un parc industrial privat acolo. Eu m-am dus cumva către acel parc industrial, care nu s-a mai făcut, dar beneficiem de o zonă industrială, fără vecini care ar putea fi deranjați de zgomotul produs de procesul de producție, de praf sau alte lucruri. Acesta ar fi un atu, plus că acolo avem toate utilitățile asigurate: apă, canalizare, energie electrică, gaz metan. Am început să lucrez la un proiect puternic, de vreo 4 milioane de euro, doar jumătate nerambursabile. A fost foarte costisitor, cu foarte multe drumuri în afara țării, la fabrici de profil, cu foarte multe teste. Toate acestea au costat  mult prea mult. Spațiul în sine este foarte mare și l-am luat gândindu-mă că voi face o fabrică mare acolo, din păcate banca nu m-a mai finanțat. După ce am demarat acest proiect, în 2009, a început prima criză economică puternică și am dat faliment. Băncile începuseră să-mi ia înapoi și banii pe care mi i-au dat, credit, dobânzi ș.a.m.d. Acum îmi asum și partea mea de vină, am fost un pic imprudent.

– Cum ați ieșit din impas?

-În 2012 am făcut un plan de reorganizare, am rămas în posesia spațiului de la Săvinești, am început să lucrăm la retehnologizare. La început cu utilajele pe care le aveam la Turturești am lucrat și la Săvinești, erau niște utilaje bune la nivelul anilor ’90, dar trebuia să facem un pas înainte, eram deja în anii 2000, trebuia să retehnologizăm și să facem producție mai mare. Din 2012 am reluat activitatea, doar din resurse proprii, ce obțineam reinvesteam, pentru că de bănci nu ne-am mai putut apropia o bună perioadă de timp. Dar, ușor-ușor, cu multă muncă, am reușit să ne revenim. Am mai făcut niște leasinguri, am schimbat partea de prese, acum, mai recent am schimbat și tehnologia de selectare, destul de modernă, care aspiră praful, separat. Investim permanent în fabrică. Chiar vorbeam cu soția, ea zicea: Muncim tot timpul și nu avem bani. Nu avem, pentru că tot ce obținem investim. Ce am reușit comparativ cu anii din urmă, dacă am început undeva la 15-20 de tone de materie primă, acum suntem undeva la 250 de tone de materie primă prelucrată pe lună, capacitate de procesare. Acum avem și capacitatea de depozitare necesară, atât pentru ulei, cât și pentru șrotul rezultat.

Produs nou- brichetele din coajă de floarea soarelui, putere calorică mare

– Care a fost cea mai mare satisfacție?

– Cea mai mare bucurie a mea a fost că am reușit și am automatizat întregul proces de producție, în contextul în care forța de muncă calificată este din ce în ce mai scumpă și mai greu de găsit. Nu am ajuns încă acolo unde mi-am propus, mai avem de investit, dar am făcut pași importanți. Fluxul este următorul: se descarcă materia primă într-un depozit, de acolo pleacă într-un buncăr, este preluat de selectorul de semințe, acesta separă absolut toate impuritățile de floarea soarelui, resturile vegetale, resturi de pălărie, alte semințe, de exemplu mohorul și praful. Cu selectorul pe care l-am avut ne făceam oarecum treaba, dar cu cel nou, cu mai multe site, care aspiră praful separat, este mult mai eficient, site pentru densități diferite, fiecare impuritate este colectată separat. Materia primă curată merge în următorul buncăr care duce la decojitor, pentru că ne-am luat și decojitor, nu aveam. Patru ani am funcționat fără acest decojitor, dar pierdeam mult din materia primă, calitatea uleiului era mai scăzută. Am luat un decojitor, second hand deocamdată, nu este ceva care să mă mulțumească pe deplin, pierderile sunt cam mari, este o chestiune pur tehnică, dar până când ne vom permite mai mult, este suficient. Mai investim vreo 60.000-70.000 de euro și rezolvăm și treaba aceasta. Și șrotul este mai calitativ acum, cu acest decojitor, are mai puţină celuloză, îl folosim ca hrană pentru animale. La ulei am câștigat și în calitate și în cantitate, dar acum avem coajă. Coaja se adună în cantități foarte mari și nu prea ai unde să o duci. Se mai poate folosi ca așternut pentru animale, dar nu în cantitățile pe care le avem noi, industriale.

– Ce soluție ați găsit pentru a scăpa de coajă?

-Ne-am luat o presă pentru brichetare. Facem niște brichete din această coajă, la început nu mă mulțumeau din punct de vedere calitativ. Am vândut presa aceea de brichete. Ca o paranteză, am plătit un avans unui ticălos pe la Botoșani, pentru o presă nouă și nu am mai văzut nici altă presă, nici banii înapoi. În final, m-am dus în Republica Moldova, am mai investit mai mult de 30.000 de euro și am luat o linie tehnologică care face niște brichete, calitatea întâi este prea puțin spun, sunt foarte bune. Aceste brichete sunt un foarte bun înlocuitor pentru lemnul de foc, sunt folosite pentru centralele termice, sobe, șemineuri. Au o putere calorică foarte bună, mai mare decât rumegușul din fag uscat. E și normal, ele ard mai bine, mai au reziduuri de ulei. Este noul nostru produs, am intrat de un an pe piață cu acesta. Este foarte important pentru mine ca produsul să fie bun și clientul să fie mulțumit. În general, produsul nostru de bază, uleiul este mai scump și foarte multă lume se întreabă de ce uleiurile rafinate sunt la preț mai jos decât cele presate la rece. Foarte simplu, în primul rând fabricile mari care produc uleiuri rafinate îl extrag prin procese termice și chimice. Conțin chiar și reziduuri de benzină. Ori uleiul presat la rece pe care-l producem noi nu trece prin nici un fel de proces chimic sau termic, este sută la sută natural. De aici beneficiile pentru sănătate, iar în plus, fiind un ulei mult mai gras, automat cantitatea pe care o folosești la prepararea mâncării este mult mai mică. Este mult mai spornic. Uleiurile comerciale de asta sar în momentul în care se încălzesc pentru că ele conțin o mare cantitate de apă. De ce credeți că există uleiuri rafinate de culori diferite, de la galben închis la alb sau aproape incolor. Ele pot conține până la 70% apă din aburul suprasaturat, puiul se injectează cu apă, apa e cea mai scumpă pe lumea sta, cât mai curge pe Bistrița! Ori, la uleiul prin presare la rece, pe lângă o calitate premium și beneficiile pentru sănătate, fiind foarte spornic, diferența de preț se scoate prin această economie la cantitatea utilizată. Niciodată nu o să poți folosi aceeași cantitate de ulei rafinat comercial la aceeași cantitate de mâncare ca și uleiul presat la rece, pentru că ar deveni prea grasă și ar deveni improprie consumului. Deci, din această economie la utilizare se acoperă diferența de preț.

Ultima investiție recentă: o nouă linie de îmbuteliere automarizată

– Ajunsesem la partea cu decojirea. De acolo ce urmează în procesul tehnologic de producție?

-Revenind la fluxul tehnologic, după decojire, materia primă trece prin două prese mecanice, curge uleiul separat, evident cu resturi de miez, iar șrotul separat. De aici, uleiul trece printr-un filtru mecanic cu pânză care oprește impuritățile și uleiul ajunge într-un tanc de depozitare, iar de acolo la îmbuteliere. Vă spuneam despre investițiile din ce în ce mai costisitoare, amenajarea spațiilor foarte mari, în sine, a fost o adevărată provocare. Sunt 10.000 de mp, este adevărat că nu-l utilizăm chiar tot, dar, ușor-ușor ajungem și acolo. Pentru că tot ne-am dezvoltat, acum într-o hală nouă am montat instalația de brichetare. Uleiul este separat, în spațiul amenajat special pentru această linie tehnologică, șrotul este separat, brichetarea într-un alt spațiu. Ne obligă cumva și legislația, fiecare produs să aibă spațiul separat. Am avut un parteneriat cu un client care se ocupa doar de partea de îmbuteliere. El este tot din moldova, dar avea închiriat un spațiu undeva în sudul țării și-a luat o linie de îmbuteliere și-atunci a spus: Nu vrei să o montez direct la tine în fabrică? Un timp am mers astfel cu partea de îmbuteliere, după care, din motive numai de el știute s-a mutat. Lucrul acesta m-a făcut să investesc din nou, avem un nou proiect. Tocmai am semnat un contract pentru o linie de îmbuteliere, modernă, automatizată. Am semnat contractul cu AFIR și cel cu firma care execută. Încercăm să mergem cât se poate doar cu instalații moderne, automatizate, oricum găsești mereu lucruri care trebuie îmbunătățite. Ne dorim tehnologii cât mai trainice, să știm că nu mai avem treabă câțiva ani de zile. La această linie de îmbuteliere se lucrează, este în execuție și chiar am să vă invit la inaugurarea ei, peste câteva luni.

– Vă gândiți la o extindere a activității?

-Odată cu această nouă linie de îmbuteliere încercăm să diversificăm puțin și sortimentele dar și gama de ambalare. Vrem să trecem la recipient de sticlă. Pentru că un produs natural, premium, acolo este locul lui, în sticlă. Vom mai ambala în plastic doar pentru piața low-cost, pentru acei clienți care sunt atenți la orice bănuț, cei care vor să economisească. Lucrăm la partea de branding. O să dureze testarea pieței.

– Pentru că ați vorbit despre branding, cum poate fi recunoscut produsul dumneavoastră pe piață?

-Uleiul nostru se numește Ulena, dar așa cum spuneam lucrăm și la o strategie de branding și vom scoate sortimente diverse sub mai multe denumiri. Am lucrat cu niște prieteni, acum câțiva ani de zile, când am început să facem îmbuteliere, pentru că la începuturi făceam, manual, acest lucru. Ne gândeam ce punem pe etichetă, cum îi trecem numele? Nu am lucrat cu o firmă de branding. Mi-a venit mie ideea asta într-o zi, Ulei Enache Ulena. Poate părea cultul personalității, dar am pierdut atâta timp cu prietenii, seara, la discuții, încât am zis, asta este! Am lucrat foarte mult pe piața din târguri și oboare, nu o mai fac astăzi, nici nu se mai pretează la calitatea la care lucrăm acum. Ca să ajungi în magazin trebuie să îl pui în sticlă, cu etichetă, frumos. Cum spuneam, am început etichetarea și ambalarea manual, într-un tanc de inox, conform standardelor și legislației în vigoare. Pe noi ne verifică toate aceste instituții cu atribuţii în siguranţă alimentară foarte des. Dar, ca atunci când lucrezi manual, când te uitai în raft la produse, toate erau aliniate, etichetate frumos, când mă uitam la produsele noastre, o etichetă era mai sus, alta mai jos. Între timp am lucrat cu fostul meu partener cu linia lui de îmbuteliere, iar acum avem propria noastră investiție. La început am luat un pet de la un producător care nu era cine știe ce, acum avem unul cu un model, este altceva, fură puțin ochiul. Și eticheta, deși designerul cu care lucrăm nu a fost de acord cu denumirea pe care am ales-o, inițial a fost făcută, așa, de o gașcă de prieteni pe calculator. L-am rugat pe designer să o redeseneze, arată altfel, lucrăm la alte branduri acum, despre care, cu siguranță veți afla la momentul oportun. Ele trebuie înregistrate la OSIM, pentru că se găsesc oameni, din aceeași piață, cu foarte mulți bani, care fac orice să rămâi pe dinafară, este o piață dură. Trebuie să lucrăm foarte prudent. Deocamdată, pentru Ulena avem patent OSIM, nu avem probleme. Designerului nu-i place denumirea, vrea să o schimbăm, dar ne făcusem deja o piață, sunt clienți care mă sună: Alo, domnul de la Ulena?  Și, atunci, dacă eu vin cu o altă denumire ei vor cere în continuare produsul pe care-l cunosc și în care au încredere. Atunci am zis, lăsăm Ulena pentru clienții deja existenți și construim alte branduri.

– Cu ce alte sortimente veți ieși pe piață?

-Am început să facem probe cu uleiuri aromatizate, cimbru, coriandru, soția se ocupă de acestea. Uleiul presat la rece este pentru o piață de nișă destinată cunoscătorilor, al produselor naturale, premium, nu oricine cumpără acest tip de ulei. Este un ulei natural, nu bio, nu eco. Natural înseamnă că nu este procesat chimic, termic și nu conține alte adaosuri. Faptul că din câmp până la a ajunge în sticlă, strângi floarea ce curge aceea mâncăm. Piața fluctuează. Avem și o cantitate semnificativă de șrot.

– Ce destinație are acest produs?

-Șrotul de floarea soarelui se folosește în furajarea animalelor, lucrăm cu multe ferme, cu mulți comercianți, dar avem și ferma proprie. De la faptul că se aduna prea mare cantitate de șrot, ulei trebuia să produc în continuare pentru că aveam cerere, ușor-ușor am început să dezvoltăm o fermă de animale, bovine pentru carne. În primăvară am ajuns la 110 capete. Am vrut să vând tot, pentru că am intrat așa într-o gaură neagră, în care îmi macin nervii și pierd bani. Ferma este pe teritoriul Girovului și primăria îmi face tot felul de șicane, dar, mă rog, aici deja este o chestiune politică și nu aș vrea să intru pe acest teritoriu. Avem o mulțime de procese și nu mai am timp să mă gândesc la ceea ce contează, pentru că mai vine încă o citație și încă una, de aceea am vrut să vând tot. Nu le-am vândut pe toate până la urmă, mai încerc un proiect și poate îmi va reuși acolo, să dezvoltăm și partea de fermă. Am rămas la vreo 50 de capete pentru că a contat foarte mult și seceta, la un moment dat islazul era ca pe asfalt. Evident, cantitatea de furaje pe care o facem anual este semnificativă, dar nu aș vrea să ajung în situația să cumpărăm furaje. Nici fabrica nu a mers prea bine anul acesta, având în vedere ceea ce se întâmplă la granițele țării, a afectat foarte mult piața uleiului presat la rece, piața agro în general. Am făcut de exemplul ofertă, deja când a venit materia primă avea alt preț, eu apucasem să semnez contractul, am vândut în pierdere. Secetă fiind, bani nu am avut că au fost investiți.

– V-ați gândit să o relocați dacă terenul este problema?

-Da, v-am spus că avem niște proiecte în acest sens, o să o scoatem la capăt și cu ferma, până la urmă.

– Pe partea de agricultură aveți o altă afacere legată de cea cu ferma, acolo cum merg lucrurile?

-Am început să lucrăm pe cultură mare, în general terenurile pe care le avem sunt în arendă și reprezintă bază de furajare pentru fermă. Unii poate ar spune, ai teren să-ți pui tu floarea. Nu fac acest lucru, pentru că nu am suficient teren să pot face o rotație a culturilor. Vorbim de un next level la care încă nu am ajuns. Poate, copiii mei dacă vor vrea să meargă în continuare pe nișa asta pe care ne-am dedicat. Eu sunt dator să fac lucrurile cum pot mai bine și când voi ajunge la un moment dat să nu mai pot, vor vedea ei ce vor face. Deocamdată, copiii sunt mici și vorbim despre un viitor destul de îndepărtat.

– Cum ați intrat în politică și ce v-ați propus să faceți?

-Am intrat în politică la îndemnul unui prieten drag, în 2006, la PLD. Nu știam ce înseamnă, pionieratul, tineret. Apoi s-a făcut PDL-ul, am ajuns președinte la județ, la tineret. În general nu îmi place să dau înapoi atunci când intru într-un proiect merg până la capăt. Oameni noi în jur, cunoștințe noi, relații, contează când ai un cerc de prieteni cât mai mare. Ulterior, am învățat ce înseamnă administrație, am prins niște funcții, politice ce-i drept, deși am niște colegi care, tot așa, au ocupat niște funcții politice și îmi explicau că au ajuns acolo pe mușchii lor. Politicul așa se mișcă, mie mi se pare corect mai degrabă să demonstrăm că merităm și că nu-i facem de râs pe cei care-au pus cuvânt pentru noi. Nu mă aștept să schimb eu lumea, nu mai am entuaziasmul de la început, dar eu am niște principii de la care nu mă abat. Adică, dacă spunem că o să tundem iarba-n oraș, păi, hai să o tundem, nu doar să spunem ca să prindem niște voturi! Dacă spunem că nu o să furăm banii publici, păi, hai să nu-i furăm! Dacă spunem că o să fim cu ușa deschisă pentru toată lumea, nu contează, ca primar, consilier, orice demnitate publică, păi, hai măcar să avem telefoanele deschise și să răspundem la ele! Atunci când omul are o problemă și vine la administrația publică, măcar să încercăm să le rezolvăm, să ne dăm silința.

—————————————————————————————————-

Comenzi Ulei Enache Ulena la telefon: 0726.214.159

Sc Euroferma SRL, Săvineşti, strada Gheorghe Caranfil, Neamţ

—————————————————————————————————-

Pagini realizate de Angela Croitoru