Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis pe 4 septembrie o decizie aplicabilă în cazul condamnaților fugari pentru care țara de origine a emis mandat european de arestare. S-a hotărât că o autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare și să preia ea însăși executarea pedepsei fără consimțământul statului care a emis mandatul european. Important de menționat este faptul că decizia se aplică retroactiv. Totul a plecat de la un condamnat pentru înșelăciune, fugit în Italia, pe care autoritățile străine au refuzat să-l extrădeze.
Curtea de Apel București a cerut lămuriri de la CJUE, instanța europeană concluzionând că mandatul european de arestare este o procedură judiciară simplificată, prevăzută de dreptul UE, care permite arestarea unei persoane în statul membru în care aceasta se află și predarea sa statului membru care a emis mandatul, pentru a fi urmărită penal în acest din urmă stat sau pentru a executa în acest stat pedeapsa la care a fost condamnată. CJUE a decis că în acest domeniu, principiile încrederii și recunoașterii reciproce constituie bazele cooperării judiciare în materie penală și consacră o regulă importantă: statele membre sunt obligate să execute orice mandat european de arestare, iar neexecutarea unui asemenea mandat nu poate să aibă loc decât în mod excepțional.
Instanța europeană a argumentat de ce neexecutarea unui mandat european de arestare, în scopul executării pedepsei în statul în care persoana vizată de acesta își are reședința, nu este valabilă decât dacă autoritatea judiciară de executare respectă condițiile și procedura legate de recunoașterea hotărârii de condamnare și de preluarea executării pedepsei menționate, prevăzute de o altă reglementare europeană. „Instanțele judecătorești ale statului membru care refuză executarea mandatului european de arestare pentru ca pedeapsa să fie executată pe teritoriul acestui stat trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul membru emitent pentru preluarea executării pedepsei pronunțate în acest din urmă stat. Acest consimțământ presupune ca statului membru de executare să îi fie transmisă hotărârea de condamnare pronunțată de statul emitent, însoțită de un certificat. Fără acest consimțământ, condițiile pentru o preluare a executării nu sunt îndeplinite, iar persoana în cauză trebuie predată”, a decis CJUE.
Instanțele din UE în care a fost condamnată o persoană pot refuza transmiterea hotărârii de condamnare și a certificatului în vederea executării pedepsei pe teritoriul unui alt stat membru. Dar, dacă refuzul de a executa un mandat european de arestare s-a făcut cu încălcarea condițiilor esențiale și a procedurii prevăzute de dreptul UE, acel mandat de arestare rămâne în vigoare, iar statul emitent își păstrează dreptul pe teritoriul propriu pedeapsa aplicată.
Decizia din 4 septembrie este cu atât mai importantă cu cât statul român a cheltuit sume importante de bani pentru repatrierea condamnaților care au fugit din țară. Celebru este cazul fostului președinte al Consiliului Județean Neamț, Ionel Arsene stabilit la Bari, Italia, după ce a fost condamnat la 6 ani și 8 luni de închisoare pentru trafic de influență. Deși pe numele lui a fost emis un mandat european de arestare judecătorii italieni au refuzat repatrierea condamnatului fugar (amănunte aici și aici). Dar mai sunt și alți „beneficiari” celebri ai noilor prevederi europene precum fostul primar al municipiului București, Sorin Oprescu, fosta șefă DIICOT Alina Bica, precum și Mario Iorgulescu, fiul fostului președinte FRF.
(G. S.)
