Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci este celebrată pe 14 septembrie. În tradiția creștină, de Ziua Crucii se postește, iar cei virtuoși țin post negru și se fac praznice. Creștinii merg la biserică, participă la Sfânta Liturghie, iar la sfârșitul slujbei, ei se pot împărtăși, dacă au primit dezlegare de la preot. Apoi, se dau de pomană ulcele noi, pline cu apă curată, miere sau mied, împodobite cu fir roșu. În unele zone, aceste ulcele erau acoperite cu un colăcel sau covrig și o lumânare.

Sfânta Cruce este împodobită cu florile aduse de credincioși la biserică. Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche și importantă sărbătoare creștină închinată cinstirii Sfintei Cruci, ea datând din anul 335 d.H.

Ziua Crucii amintește de un moment semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. În ajunul unei lupte, împăratul Constantin a avut o viziune. În plină zi, pe cer a apărut o cruce, formată din stele, însoțită de inscripția ”Prin acest semn vei învinge”. După victorie, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să descopere crucea pe care a pătimit Mântuitorul Iisus Hristos. La Ierusalim, aproape de Golgota, împărăteasa Elena a descoperit crucea. Patriarhul Macarie a înălțat-o în Biserica Învierii din Ierusalim. De atunci, în fiecare an, la 14 septembrie, este cinstită Ziua Înălțării Sfintei Cruci.

Credincioșii sfințesc în această zi la biserică ulcele noi, pline cu miere și lapte. Fiecare ulcică are prins un fir de ață roșie și e acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană oamenilor nevoiași, pentru sufletele celor trecuți în lumea celor drepți.

Prin unele regiuni ale țării, de culesul viilor, preotul sfințește via și butoaiele cu vin. Se spune că în anul următor gospodarul se va bucura de o recoltă bogată. În podgorii, se fac focuri, podgorenii sărbătoresc rodul noii recolte cu bucate alese, muzică și băutură.

Ziua Crucii vestește că vara s-a sfârșit și toamna își intră în drepturi.

Plantele de leac din Ziua Crucii

În tradiția populară, frunzele și florile de busuioc, menta, măghiranul și cimbrul sunt plante magice, care se sfințesc la biserică, iar în timpul slujbei se păstrează lângă cruce.
În medicina populară, despre florile de busuioc sfințit în această zi se știe că alină durerile, chiar și migrenele puternice sau durerile de dinți. Alte remedii se refereau la crenguțele de busuioc aprinse, cu care se afumau bolnavii de friguri. Busuiocul se punea și în vasele cu apă pentru păsări, atunci când le loveau bolile, pentru a le ocroti.
De Ziua Crucii, se practica un ritual pentru pomii care nu mai rodeau. Gospodarii atârnau de ramurile acestora cruci făcute din busuioc sfințit la biserică și curpeni (tulpini târâtoare de castraveți și de pepeni), sperând ca rodul să se adune și în acești pomi fără fructe.

Superstiții populare de Înălțarea Sfintei Cruci

Se spunea, pe la sate, că acela care ține post în ziua Sfintei Cruci va găsi ușor leacul dacă se va îmbolnăvi, iar cei care lucrează pe 14 septembrie vor cădea ușor pradă bolilor. De Ziua Crucii, nu se mănâncă nimic ce are cruce: usturoi, nuci, perje, pepeni, fructe sau legume al căror miez are formă de cruce.

Prognozele meteorologice din vechime pentru Ziua Crucii au dat naștere la o serie de superstiții. Bătrânii de altădată spuneau că, dacă tună în această zi, va fi o toamnă lungă. În schimb, dacă se adună un cârd de ciori gălăgioase, va cădea bruma. Înainte de Ziua Crucii nu este bine să culegi călinele, deoarece în ajunul sărbătorii va fi o noapte geroasă.

De Ziua Crucii, se spunea că pământul se închide și pentru plante. Acum vorbesc toate florile, care-și arată părerea lor de rău că se usucă. Plantele care încă își mai păstrează viața erau considerate necurate sau a fi menite altor scopuri decât nevoilor sau desfătărilor omenești. Unele bătrâne de la munte spuneau că fragii găsiți după Înălțarea Sfintei Cruci nu se mănâncă, ei fiind meniți morților.