Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai mari și mai populari sfinți ai Bisericii. Numit al doilea Înaintemergător, prieten și laudă a apostolilor (după cum se spune în Acatist), întâi stătător al ierarhilor, el se bucură de o mare iubire și cinstire din partea credincioșilor, poate imediat după Maica Domnului, alături de Botezătorul Ioan și mai marii apostolilor sfinții Petru și Pavel.
Sf. Ierarh Nicolae s-a născut în jurul anului 260 d.H., în Asia Mică, în localitatea Patara, provincia Mira Lichiei, din părinți înstăriți și evlavioși, pe nume Teofan și Nona. Tradiția creștină menționează că, încă din copilărie, Nicolae s-a arătat un ales al lui Dumnezeu, deoarece prunc de sân fiind, nu primea să fie alăptat în zilele de post, miercurea și vinerea. Sfântul Nicolae nu este numai un model veșnic viu și atrăgător de viață în Hristos, ci și un grabnic ajutător, prieten de nădejde, ocrotitor al călătorilor, al celor care naufragiază pe mări și oceane.
Tradiții de Sfântul Nicolae

În unele părți ale țării, Moșul aduce și crenguțe argintii odată cu darurile. Copiii neascultători sunt avertizați de părinți că vor primi doar crenguțele dacă nu sunt cuminți. De la palma Sf. Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joardă în semn de avertisment.
În colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr. Bățul Sf. Nicolae, cu care pedepsește păcătoșii, este din lemn de măr, după cum știm de la bătrânii noștri. Bățul (bota) dacă este pus în apă și va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța. El ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii. Apără soldații pe timp de război.





