Containerul Poliției Locale, și el vai de el

Despre ultimul cartier menționat a dat detalii, într-o recentă conferință de presă, primarul Adrian Niță, care a afirmat că nu mai are sens reamenajarea, urmând să fie desființat, iar locatarii relocați. În urma acestei declarații, o echipă de la ”Mesagerul de Neamț” a ajuns acolo săptămâna trecută, pentru a vedea care-i situația. Și nu-i una deloc roză, ruina fiind atotstăpânitoare, aproximativ 100 de persoane trăind în condiții extreme. La intrarea în cartier, urmând drumul de pământ plin de hârtoape ce vine din Văleni 1, ne întâmpină un cârd de rațe, care se scăldau într-o baltă formată după trecute ploi.

În dreapta, ne atrage atenția un container pe care scrie Poliția Locală. Modulul are geamurile sparte, semn că, de ceva vreme, n-a mai fost adăpost pentru cei puși să vegheze la liniștea și ordinea publică. Sare-n ochi și un Audi destul de arătos, care face notă discordantă cu o căruță parcată la vreo 20 de metri mai încolo. Pe aleea principală, un câine mare, negru, o corcitură ce aduce a bulldog, se ridică leneș și adulmecă străinii sosiți pe teritoriul său. Nu-i interesat, târându-se la umbra clădirilor.

De altfel, aveam să constatăm că era cel mai impozant patruped, restul de câteva zeci fiind de talie extrem de mică. Latră continuu, dar nu se apropie, utilitatea lor fiind îndoielnică. În rest, mizerie: pungi rupte peste tot, la fel pet-uri și obiecte de îmbrăcăminte, iarbă cosită și nestrânsă, resturi vegetale, jucării stricate, etc.

„Sunt singură, am fata cu boală și mai e și asta mică”

Aspectul dezolant e amplificat de ceea ce se numeau cândva case, foarte multe fiind într-o stare deplorabilă de degradare, total insalubre, cu pereţi deformaţi sau lipsă, cu uşi de acces şi interioare distruse. Nici ferestre nu-s. Chiar la primele locuințe, pe treptele uneia dintre ele o bătrână își bea tacticos cafeaua, plimbând dintr-o mână în alta o țigară pe care n-apucă s-o mai aprindă. Vorbește continuu.

Are multe of-uri, mai toate pricinuite de condițiile în care trăiește. Zice că nu-i lumină, apă, canalizare, iar primarul n-a fost niciodată să vadă ce-i cu ei. S-ar muta și mâine, dacă ar avea unde. N-are pretenții, la vilele din Văleni 1, pentru că știe sigur că mai sunt unele goale, dar ar merge și-n Speranța.

E supărată pe cei de la primărie: „Merg des, întreb de locuințe și mi se spune că n-au venit sesiunile (de repartizare – n.r.). La primar nu poți să intri. Nu treci de fetele de la camera 20. Aici nu mai e de trăit, e mai rău ca la pușcărie. Am auzit că se dau zilele astea alte apartamente sociale prin oraș, da’ eu nu mă încadrez. N-am vârsta!”.

Se referea la cele 24 de locuințe din 4 blocuri construite la Văleni pentru persoane vulnerabile, tineri între 18 și 35 de ani, care au fost repartizate la finalul săptămânii trecute. În discuția cu vârstnica intervine și o tânără. Are 22 de ani, doi copii, unul fiind sugar. Nu mai trăiește cu tatăl acestora. Spune că e greu, la copii trebuind multe.

A cerut o altă locuință, pentru că „sunt singură, am fata cu boală și mai e și asta mică”, dar i s-a spus că nu poate beneficia. Și ea are certitudini: s-au dat locuințe și la persoane de 40-45 de ani, nu și ei, deși are 22. Știa că locuințele din Văleni 2 vor fi desființate, dar n-are nicio idee despre unde o să se mute în viitorul apropiat. Pare abătută de acest aspect.

Prin cartier s-a aflat că „cineva” pune întrebări. Câțiva tineri se interesează cine suntem. Răspundem de la presă, moment în care atitudinea se schimbă. Par deranjați.

„Dacă ne filmați, mă dezbrac la c… gol. Dacă apar pe Facebook sau TikTok n-o să fie bine. Grijă mare!”, transmite unul dintre ei, dar tonul nu-i amenințător.

Minerul privilegiat

Apoi se retrage, împreună cu alții, la capătul aleii de la intrarea în cartier. Încă vociferează. Îi calmează un locatar cu o barbă deasă, albită de ani. Are o poveste de viață interesantă, fiind unul dintre „privilegiații” din Văleni 2. Nu că ar avea vreo locuință impunătoare, locuind în două containere unite. Ce-l deosebește alții e că a muncit la viața lui, având, la 60 de ani, pensie.

„Am vreo 26 de milioane vechi. Am fost miner în Valea Jiului. Cred că aproape 15 ani. Apoi, când s-a terminat, m-am apucat de altele. S-au adunat anii pe cartea de muncă și sunt pensionar. Aici, la Văleni 2, e greu, tare greu de trăit. Am 10 ani de când locuiesc în zonă. Eu și nevasta. Unde ne-or muta…”.

Îi cam speriat că va fi dat la bloc gândindu-se că nu va face cheltuielilor de întreținere. În fața locuinței sale este o căruță, iar în spate o claie de fân. Are cal, folosind atelajul pentru a căra lemne. Se apropie sezonul rece și nu poate sta în frig. Să cumpere lemne nu îi este la îndemână, pentru că un car a ajuns 1.000 de lei. Oare ce-or face vecinii săi iarna, mai toți fiind aparent fără bani? Interlocutorul nostru nu vrea să-și dea numele, „că-i mai bine așa”.

Un cartier distrus în doar 14 ani

De loc e din Crăcăoani, a plecat de acasă când era tânăr, a ajuns la mină, iar casa părintească a rămas celui mai mic dintre frați, pentru că așa e obiceiul. Și, peste ani, s-a întors în Neamț, ajungând în cartierul de pe malul drept al Bistriței.

Proiectele pentru cartierul Văleni 2 au fost aprobate de CL Piatra Neamț în 2009, darea în folosință consemnându-se în 2012, când au fost repartizate 94 de locuințe – garsoniere cu o cameră și apartamente cu două. Acum, o reconstruire a lor ar însemna bani risipiți aiurea. Primarul Adrian Niță spunea că, la nivel de oraș, sunt cereri pentru 200 de locuințe sociale, în timp ce ultimele repartizate au fost doar 24.

A vorbit și despre faptul că s-a greșit în anii din urmă, nerespectându-se legislația, astfel că oricine-și dorea o locuință socială putea să o facă, deși era dintr-o altă localitate sau județ: „Au primit astfel de locuințe deși aveau proprietăți, pe numele lor, în alte localități. Vă dau un singur exemplu: 4 hectare de teren arabil, 2 de pădure și casă aproape de Piatra Neamț. Iar persoana respectivă a primit o locuință socială”.