„Cultivăm intensiv bio și soiuri vechi de tomate eminamente românești – Ideal, Zemoase de Prahova, Uriașe de Neamț, Inima de Secuieni Neamț, Tatomirești, Roșia lui Iordache de la Bogdănița, Mihai Viteazu, Sadovene, Roșii de Mircești -, și altele. Vrem să păstrăm, pentru viitor, un material genetic tradițional”.

Acesta ar fi unul dintre țelurile pentru care Ionela Leuștean și Liviu Oroșanu, un cuplu din Piatra Neamț, s-au apucat de agricultură. În cazul lor, când spunem agricultură e un termen generic, pentru că ei fac, de aproape 10 ani, cu totul altceva în domeniu. Nu știau la ce se „înhamă” atunci, le-a ieșit cu multă trudă, pentru că una-i să întreții solarii și să cultivi suprafețe de teren doar cu mâinile și alta-i să ari, să discuiești, să semeni și să aduni de pe sute de hectare cu utilaje extreme de performante. Iar acum, Ionela și Liviu au rezultate, dar nu prea mari în plan financiar, ci doar ca satisfacție. Acestea se transpun și în participarea la manifestări naționale ale producătorilor de semințe bio, produse lor au fost și la un mare târg de profil de la Bruxelles, au comenzi din toată țara și din multe state europene.

După tot felul de experiențe prin lume, în Canada, Statele Unite, Portugalia, Spania și Olanda, Liviu Oroșanu, zis și „Marțian” spune că pasiunea pentru grădinărit e moștenită de la un bunic, apoi de la mamă, fostă profesoară de Biologie la școli din Piatra Neamț, unde a predat și Agricultură. El a început cu zmeură, cultivând, mai mult pentru prieteni, un mic teren din apropierea Colegiului Național de Informatică. Peste ani, a început, împreună cu partenera de viață, „să pună în pământ” tot felul de semințe. Și acum au, fără a exagera, peste 130 de soiuri numai de ardei iuți. Marțian zice că e cel mai „tare” din țară în acest domeniu. Are Pepper X, soi considerat cel mai iute din lume, dar și „îndrăciții” Jalapeno (din Mexic), Carolina Reaper (creat în Carolina de Sud – Statele Unite ale Americii), Dragon Breasts (Răsuflarea Dragonului – creat în Țara Galilor) Bujolochia sau Fatali (originar din Africa Centrală și de Sud). Dar au și alte multe soiuri exotice de prin lume.

„Câteva din soiurile exotice pe care le cultivăm în grădină sunt tomate pitice (dwarf) de ghiveci, Tomatillo – fruct exotic din Mexic înrudit cu roșiile, Mormodica charantia – castravete amar căruia i se spune insulină vegetală, Cucamelon – un pepene verde foarte mic, dar cu gust de castravete cu tentă acrișoară, de lămâie sau lime. Mai avem soiuri de castraveți japonezi, turcești și italieni. Cultivăm, pe o mică parcelă Bloody Butcher – Măcelarul sângeros, ce are o culoare intensă, exact ca a sângelui și un porumb negru milenar, Black Aztek, care provine din Mexic și America Centrală. Foarte puțini români știu de el, fiert, copt, sau pus în diverse mâncăruri are un gust deosebit. Printre soiurile exotice ar mai fi dovlecei Patison de diverse culori, Dovlecelul șarpe sau italianul Trompeta D' albenga, plus multe tipuri de fasole, între ele cele la metru și urcătoare”, explică Ionela.

Listada de Gandia, Ronde de Valence și altele

Prin grădina celor doi pietreni am mai descoperit Listada de Gandia, soi tradițional de vinete din Valencia, fruct cu un aspect deosebit, oval sau alungit, alb cu dungi și pete strălucitoare în nuanță de violet, dar și Ronde de Valence, care au fost „inventate”, nu se știe exact, în Franța sau Spania. Expert deja în domeniu, Liviu susține, doct, că printre cele mai pretențioase culturi se află cea de ardei iuți, referindu-se la soiuri bio, „nobile”.

Iată și de ce: „Printre cele mai grele culturi este cea de ardei iuți. Au undeva la 200 de zile până ajung la maturitate, față de cei normali, care au 120 de zile. Trebuie să îi pui în solar, îi scoți pe teren și aștepți dacă vrei să ai semințe de calitate. Asta ca să dai unui potențial client ceva foarte bun, iar el va aprecia un produs de calitate, fie că-l mănâncă proaspăt la o ciorbă sau la felul doi, fie că-l conservă pentru sezonul rece”.

Cât despre roșii, zeci de soiuri sunt pe rugii din grădina celor doi, astfel că ochii îți fug care-ncotro atrași de mărimea sau de culorile deosebite ale roadelor: galben, mov pal, roz, zmeuriu, portocaliu, indigo, ca să nu mai vorbim de „tradiționalul” roșu. De câțiva ani, Ionela și Liviu fac parte din asociații de profil, care adună la un loc grădinari ce donează și schimbă gratuit semințe nemodificate genetic din soiuri românești tradiționale, legume, flori și pomi:

„Am participat la târguri, am donat și vom continua. Am fost sunați chiar și de la mănăstiri, pentru a le da semințe de calitate, dorința celor de la diverse așezăminte fiind de a avea propriile culturi pentru necesitățile curente. Da, donăm tot timpul, trimitem în țară la mici agricultori interesați. Facem și schimburi între noi”.

Mari satisfacții financiare nu au de pe urma îndeletnicirii de care am pomenit, costurile fiind ridicate chiar dacă fac agricultură bio, dar din spusele pietrenilor am concluzionat că sunt mulțumiți de momentele când văd grădina plină de roade, că se bucură de produse naturale de o savoare aparte, la fel și cei care apelează la ei.

Muncă? Tot anul! Și la -20 de grade, și la +30

Despre ceea ce înseamnă muncă la un astfel de „grădinărit”, e „loc” tot anul. După ce se culeg toate produsele, mai ales vara dar și până-n noiembrie, începe scoaterea semințelor, uscarea și ambalarea pliculețelor pentru clienți. Asta presupune o corespondență asiduă pe rețele de socializare, timp de câteva luni.

„Terminăm de strâns din solar și din câmp prin octombrie-noiembrie, dar selectăm semințe și vara. Nu ai cum altfel! Este o operațiune extrem de migăloasă! Iar în ianuarie-februarie, urmează plantatul răsadurilor. Producem și așa ceva. Nu mergem în piețe să comercializăm, clienții cer și noi livrăm. Vara mai facem pachete cu produse noastre, dându-le, la un preț rezonabil, celor interesați, la prieteni și cunoscuți”.

Ionela și Liviu au și comenzi personalizate cu produse proaspete. Expediază semințe și răsaduri în multe localități din Neamț, dar și la Cluj, București, Tulcea sau Sulina. Peste graniță au avut cerințe din Marea Britanie, Spania, Grecia, Suedia, Croația, Turcia, având schimburi cu producători din Germania și din alte state europene. Un aspect care-l deranjează pe Marțian este cel al concurenței neloiale, dar nu din perspectiva producătorului, ci al simplului client. Este intrigat că tot anul sunt roșii proaspete prin magazine, au un gust îndoielnic, vara sunt foarte ieftine, dar au „certificare bio”, provenid, chipurile, din mari bazine legumicole ale țării. Cât despre cei care le vând, n-au pus mâna pe-o sapă sau hârleț de foarte, foarte mult timp. E la fel ca în cazul pepenilor de Dăbuleni, care se comercializează de prin aprilie-mai, când pe tarlalele Olteniei plantele abia-s în floare. Pentru a avea calitate la produse, Ionela și Liviu nu folosesc amelioratori apăruți pe piață, despre care unii spun că au proprietăți miraculoase, ci doar îngrășăminte bio omologate, pentru că există și așa ceva, dar prețul este pe măsură. Și nici nu stropesc plantele cu ceva, ele fiind astfel sută la sută naturale. Întrebați fiind cam câte soiuri cultivă pe an, cei doi ne spun că în jur de 250-300, poate și mai mult, cam 3.000 de plante.

Șicane pe Facebook

Referindu-se la calitate, afirmă că abia la jumătatea lui august au recoltat primele tomate, neforțându-le să crească rapid, în timp ce alți „agricultori” sunt pe piață de luni bune cu recolte îndoielnice.

„Ne axăm pe cei care doresc să mănânce curat. Le dăm semințe bio, unii achizionându-le toamna, iar alții la început de an sau aproape de primăvară. Își fac singuri răsadurile. Nu putem și nici nu ne-am propus să concurăm cu persoanele care privesc strict doar partea financiară, făcând rabat de la calitate. De exemplu, noi scoatem de pe o plantă de roșie 2-3 kilograme, iar alții 10 și le dau cu 3-5 lei pe kilogram. Dacă aș proceda așa, nu-mi scot cheltuielile. Nu putem vinde roșii bio și ieftine, și frumoase, și colorate. Și, uneori, preferăm să pierdem. Mai bine facem suc de roșii, mai dăm la prieteni, la cunoscuți”, susțin interlocutorii noștri.

La munca câmpului îi ajută mama Ionelei, pentru că nici vorbă să găsească pe cineva amator de treabă în agricultură. Din vorbă în vorbă, discuția se mută iar pe tema banilor investiți. Trebuie benzină pentru motocultor, bani pentru apa de udat – au avut de plătit și 1.300 metri cubi, pentru plase de umbrire (în lipsa lor plantele se usucă în scurt timp), pentru folie la solarii, pentru furtunele de picurare, pentru îngrășăminte bio, etc. În ultimii ani nici natura nu-i mai ajută pe cât ar dori. Sunt mari perioade cu secetă, primăvara cu temperaturi scăzute se dă dusă greu, iar vara vine cu temperaturi extreme, nemaiîntâlnite în zona noastră. O altă satisfacție a muncii o au în momentul când un client revine cu o comandă, având destui care-i caută de 4-5 ani. Cei doi pietreni au un catalog virtual și o pagină de Facebook – Semințe bio – 1001 seeds, în care prezită roadele muncii lor. Dar nu-i totul în „roz”. Exact când este perioada propice comercializării, apar șicane din partea concurenței, fiind făcute reclamații ce pot duce la suspendarea contului. Tot la capitolul „Ofuri” poate fi trecut și faptul că piața a fost invadată de semințe, mare parte dintre ele foarte proaste calitativ, aduse din China sau din foste țări comuniste. Dar, dincolo de grautăți, Ionel și Liviu merg mai departe, sperând că vor fi și vremuri mai bune.