Un nemțean condamnat în Italia pentru furt, trafic de droguri, violență în familie și amenințare își va putea executa în România restul pedepsei de aproape 6 ani. În schimb, autoritățile italiene refuză transferul în țară al lui Ionel Arsene, fost președinte al CJ Neamț și fost parlamentar, condamnat definitiv la peste 6 ani de închisoare pentru fapte de corupție. Diferența dintre cele două cazuri spune multe despre imaginea pe care unii români din diaspora au contribuit, prin propriile fapte, să o aibă în statele occidentale.

7 ani de închisoare pentru fapte comise în Italia

Curtea de Apel Bacău a admis solicitarea autorităților judiciare italiene privind recunoașterea și punerea în executare în România a unor sentințe pronunțate împotriva lui Andrei Stoica, din Roznov, cu domiciliul fără forme legale în Săvinești. Bărbatul a fost condamnat în Italia, prin 4 hotărâri succesive pronunțate între 2011 și 2023, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și o lună de închisoare. Din această perioadă au fost scăzute zilele și intervalele executate preventiv, astfel încât a rămas un rest de 5 ani, 10 luni și 2 zile. Condamnările vizează infracțiuni de furt, trafic de droguri, violență în familie, lovire sau alte violențe, amenințare, precum și portul și folosirea fără drept a unor arme albe. Printre faptele reținute de instanțele italiene se numără furtul unor bani din automate amplasate într-o instituție de învățământ, deținerea în scopul vânzării a 90 de grame de hașiș și tentative de furt din două autoturisme. Într-un alt dosar, bărbatul și-ar fi agresat în mod repetat concubina și ar fi amenințat cu un cuțit o persoană care a intervenit în apărarea acesteia. Curtea de Apel Bacău a constatat că hotărârile italiene sunt definitive și executorii, că faptele au corespondent în legislația penală română și că sunt îndeplinite condițiile pentru executarea în România a restului de pedeapsă. Decizia a fost pronunțată la 30 iulie și nu este definitivă.

$Povești penale din Neamț / Diferența dintre un infractor mărunt și un „guler alb”$ Statul italian solicită ca pedeapsa să fie executată în România

În acest caz, Italia a solicitat ca pedeapsa să fie executată în România, țara de origine a condamnatului. Executarea se va face, evident, în sistemul penitenciar românesc și pe cheltuiala statului român. Procedura este una firească în cazul condamnărilor transfrontaliere și urmărește ca persoana condamnată să-și execute pedeapsa în țara de origine. Însă comparația cu un alt caz devenit emblematic pentru Neamț este inevitabilă.

Statul italian consideră că Ionel Arsene este prea fragil

$Povești penale din Neamț / Diferența dintre un infractor mărunt și un „guler alb”$

Ionel Arsene, fost președinte al CJ Neamț și fost parlamentar, a fost condamnat definitiv în România la peste 6 ani de închisoare pentru fapte de corupție.

După condamnare, acesta a fugit din țară în Italia, unde a reușit să păcălească autoritățile când a fost vorba despre extrădare.

Spre deosebire de cazul nemțeanului condamnat pentru infracțiuni de drept comun, autoritățile italiene nu au fost de acord ca Ionel Arsene să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

Pe motiv că nu ar rezista psihic în regimul penitenciar din țară. În consecință, fostul politician își execută condamnarea în Italia. Spre deosebire de Andrei Stoica.

Diferența nu este dată doar de natura faptelor, ci și de statutul celor condamnați.

Andrei Stoica este un infractor de drept comun, cu mai multe condamnări pentru fapte comise în Italia. Ionel Arsene este un fost demnitar, un „guler alb”, condamnat pentru fapte de corupție în legătură cu funcțiile publice deținute.

Două imagini ale infracționalității românești

Românii care muncesc, trăiesc și respectă legea în străinătate nu trebuie judecați prin prisma faptelor comise de alții. Dar nici nu poate fi ignorat faptul că, de-a lungul anilor, numeroși români au oferit argumente celor care i-au privit cu suspiciune pe toți cei plecați peste graniță. Furturile, traficul de droguri, agresiunile și scandalurile publice au alimentat imaginea românului infractor, imagine pe care milioane de români corecți din diaspora au fost nevoiți să o suporte, deși nu aveau nicio legătură cu asemenea comportamente. Cazul lui Andrei Stoica se înscrie în această categorie. Este un exemplu de infracționalitate măruntă, repetată, dar suficient de gravă pentru a atrage ani grei de închisoare. Cazul lui Ionel Arsene aparține unei alte categorii. Acolo nu mai vorbim despre furturi din autoturisme sau despre conflicte de stradă, ci despre corupție și despre folosirea influenței publice în interes personal. Tocmai de aceea, refuzul Italiei de a-l trimite în România are și o încărcătură simbolică: un stat străin acceptă să transfere un condamnat de drept comun, dar păstrează în propriul sistem penitenciar un fost oficial român condamnat pentru corupție. Într-un caz, România este considerată locul firesc pentru executarea pedepsei. În celălalt, Italia pare să spună că preferă să păstreze controlul asupra unui condamnat cu greutate politică și financiară.

Gabi Sofronia