img
img
manuela sonet

La începuturile săptămânalului Mesagerul de Neamț, la îndemnul regretatului profesor Gheorghe Țigău, a scris ceva timp la Mesagerul de Neamț, din Italia, Manuela Sonet. Cu talent și multă aplecare spre viața românilor plecați în căutarea unor noi șanse în peninsulă. Mici portrete în care a încercat, la vremea aceea percepția despre români nu era cea mai pozitivă, să scoată în evidență lucrurile bune despre cei care și-au părăsit casele, familiile, prietenii, pentru o pâine mai albă.

În satele de altădată, glumele (snoavele) circulau din om în om și erau transmise mai departe în formă scurtă, cu vorbire simplă și directă. Se spuneau la câmp, în drum sau în jurul casei, în contexte obișnuite ale vieții de zi cu zi. Unele au fost scrise și tipărite în culegeri vechi, păstrate până astăzi. Textul de față reunește câteva dintre aceste snoave, corectate ușor pentru claritate, dar păstrate în forma și exprimarea lor originală.