Biserica părintelui Pantalon, ”dezbrăcată” în fața iernii

• monumentul istoric a fost decojit până la zid și așa a rămas

Nu toată lumea știe că Biserica ”Buna Vestire” din cartierul Dărmănești, singura de pe strada 1 Decembrie 1918, este monument istoric. Multă lume, însă, îl cunoaște sau cel puțin a auzit de părintele Dumitru Pantalon, biserica fiind pomenită mai des după numele parohului decât după sărbătoarea hramului. Așadar, ”biserica părintelui Pantalon”, cum este denumită în limbajul uzual, este ”dezvelită” până la zid și riscă să prindă a doua iarnă, expusă frigului și umezelii, dușmanii de ”nădejde” ai oricărei construcții. Partea din spate, undeva până aproape de altar, are și un șanț săpat lângă fundație, în ideea de a încerca o consolidare. Exact în acea porțiune zidul vechi se vede că a absorbit deja umezeala. Două grămezi de pietre, scoase de la fundație, și o bandă legată de o betonieră ar arăta că se lucrează încă. Pe fațada dinspre sud se văd urmele unei completări în zidărie sub o fereastră. De termopan, așa cum îi șade bine oricărui monument aflat în grija unui preot gospodar.

 Istorie

Fostă capelă a curții boierești a lui Darie Dărmănescu, biserica are marea calitate de a părea suplă și masivă în același timp. Datează din a doua jumătate a secolului XVIII și, de când e ”dezvelită”, își arată oricui zidurile construite din piatră de carieră, cărămidă și piatră de râu. De altfel, și cele două movile, așezate una lângă zidul dinspre sud și cealaltă în spate, spre nord, sunt tot pietre mari de râu.  

”Din punct de vedere arhitectural, monumentul cumulează trăsături proprii secolului al XVIII-lea, în unele cazuri dificil de identificat sub acoperamântul modificărilor ulterioare”, se arată în singura descriere a monumentului, care apare pe site-ul biserici.org. ”În interior, spațiul este destul de limitat și ca atare nu vom mai regăsi clasica împărțire în naos, pronaos și altar, pridvorul din fața intrării fiind adăugat în 1914. Nu este decât o singură rotondă centrală, boltită cu o calotă sferică, și destinată membrilor familiei boierești. 
Spre răsărit, naosul se prelungește cu absida altarului, iar în partea opusă, o tindă joasă pentru slujitorii curții se afla dincolo de un perete despărțitor, astăzi fiind dispărut și înlocuit cu un simplu arc de susținere. În peretele sudic al naosului, o nișă boltită marchează locul mormintelor ctitorești (…) Pentru apărare, s-au deschis în ziduri patru crenele care vizează punctele de acces în incintă, iar ușa poate fi blocată și astăzi cu ajutorul unui drug masiv, vârât în grosimea zidului”.

”S-a creat o mică mafie în jurul Ministerului Culturii”

”Este a doua iarnă de când biserica a rămas fără tencuială și este mult mai expusă umezelii”, a declarat Vitalie Josanu, ofițerul de poliție care se ocupă cu protejarea patrimoniului cultural din județul Neamț. ”Orice lucrarea de restaurare se face doar cu specialiști și cu firme autorizate de Ministerul Culturii, motiv pentru care totul costă foarte mult. Problema este că exact firmele specializate în restaurare și arhitecții – care sunt foarte puțini și și-au împărțit zonele -, sunt cei care blochează lucrările. Vin la licitații, le câștigă și apoi dau lucrările în subantrepriză altora care n-au nicio treabă cu monumentele. La rândul lor, experții cer niște prețuri nebune. Cunosc un om căruia i s-au cerut 15.000 de euro pentru o expertiză de rezistență. Bineînțeles că avea dreptate când spunea că decât să dea 15.000 de euro pentru niște hârtii, mai bine îi investește în monument. Problema de bază este că s-a creat o mică mafie în jurul Ministerului Culturii, iar dorința de a câștiga cât mai mulți bani duce la un dezinteres total față de calitatea lucrărilor și de termenul în care se fac. De altfel, nici nu vine nimeni din minister să urmărească serios cum se fac restaurările”.

 ”Ei au răfuielile lor și monumentele suferă”

Părintele Pantalon nu are nicio idee când s-ar putea întâmpla minunea să fie gata lucrarea: ”Vara trecută au decopertat, iarna biserica a stat cu pereții goi, iar acum s-au reluat lucrările de o săptămână și jumătate. Eu nu am niciun control, nu știu ce bani are institutul care se ocupă cu monumentele, nu știu cum face plățile către firma Iasicon Iași și nici nu știu cât costă în total, dar presupun că miliarde. Problema cea mai mare este pe partea nordică, la temelie, unde au scos piatra. Trebuie consolidată neapărat fundația. Noi suntem o parohie mică și nu avem atâția bani încât să ne permitem o astfel de lucrare. Agapia, de exemplu, a renunțat la fondurile de la minister și a continuat restaurarea cu banii proprii. Prin minister, au ei motivele lor și răfuielile lor, iar monumentele suferă. Revenind la biserică, temelia și tencuiala sunt doar o parte din probleme. Acoperișul, care este din tablă, era foarte ruginit acum doi ani și l-am vopsit, însă n-o să mai țină mult. Eu sper să se facă o rectificare de buget și să găsească bani ca să termine măcar ce s-a început. Normal mi s-ar fi părut ca, atunci când s-au aprobat lucrările, să fi avut și banii necesari, nu întâi să dezvelească și pe urmă să vadă că au rămas fără fonduri”.

Institutul Național al Patrimoniului – atribuții cât alfabetul

 Institutul Național al Patrimoniului, aflat în subordinea Ministerului Culturii, este o instituție serioasă, cu atribuții de la ”a” la ”v”, înșirate pe pagina de prezentare. Prima este tocmai ”gestionarea în condițiile legii, a fondurilor destinate cercetării, expertizării și executării lucrărilor de consolidare-restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice”. Pentru atâtea sarcini de serviciu de abia a ajuns alfabetul, trebuie și angajați, așa că organigrama este destul de stufoasă, începând cu directorul general și continuând cu cel adjunct și cu directorii de direcții. După convorbiri repetate cu operatorul (institutul are contracte de zeci de mii de euro cu o firmă de telefonie mobilă, semn că se vorbește mult despre monumente), am ajuns, în sfârșit la Direcția tehnică și de resturare, condusă de Luminița Clepcea, care are, și dumneaei, atribuții de la ”a” la ”u”. Printre compartimentele pe care le are în subordine se află Serviciul achiziții publice și contracte, care ”monitorizează, gestionează și răspunde permanent, analitic și sintetic, în colaborare cu Directorul Tehnic și Directorul Economic, de stadiul valoric și fizic al realizării lucrărilor de proiectare – restaurare – consolidare sau de componente artistice contractate, pe fiecare obiectiv – monument istoric și pe agenți economici”.

Cea mai clară dovadă că monitorizarea e în toi a fost reacția d-nei Clepcea la auzul veștii că Biserica Buna Vestire prinde a doua iarnă fără tencuială și, în plus, cu temelia la vedere: ”Da? Vai!!!! Cum? Constructorii ăștia, că-mi vine să zic ceva!”. Și a zis: ”Conform unei dispoziții a domnului director general, nu putem da informații decât dacă ne trimiteți un mail, că așa oricine poate să întrebe. Nu! Nu sunt secrete, dar dacă așa a dispus domnul director…”.

Trecem peste faptul că eram deja la a patra convorbire cu diverși angajați ai institutului de la care am aflat, printre altele, că ”există un diriginte de șantier care se ocupă cu supravegherea lucrărilor, dar dacă nu se muncește, ce să facă?”. Am trimis mailul prin care am cerut lămuriri cu privire la valoarea proiectului, plățile care s-au făcut, termenul de execuție și, evident, modul în care se face monitorizarea. N-am primit niciun răspuns.

 ”Sunt probleme la fundație, dar biserica mai stă în picioare”

Directorul tehnic Gheorghe Băian de la firma Iasicon Iași ne-a declarat că nu mai știe care este valoarea proiectului, iar ritmul greoi în care se lucrează este cauzat de sincopele în finanțare: ”Am început lucrările anul trecut, am făcut organizare de șantier și pe urmă am desfăcut-o. Pe banii cui? N-am primit decât 200.000 de lei pentru anul acesta și acum mi-au spus colegii că au descoperit probleme la fundație: nu mai există liant între pietre și trebuie făcută o centură la nivelul superior. Este o problemă de rezistență acolo, dar biserica mai stă în picioare dacă nu e cutremur. Cel mai important este să reușim să o punem în siguranță, motiv pentru care vin la Piatra Neamț să vedem ce soluție tehnică găsim. Tocmai pentru că monumentul are o mulțime de probleme, iar banii vin greu, am vrut să renunțăm la lucrare, dar până la urmă tot eu m-am răzgândit pentru că mai am un pic de patriotism în mine”.

Cristina MIRCEA