O instituție emblematică nu doar pentru orașul Piatra – Neamț, ci pentru tot județul, clădirea din care s-a împărțit dreptatea ani de zile, este acum în ruină. Fostul sediu al Tribunalului Județean Neamț, câștigat de moștenitori prin ordin al ministrului Justiției, care le-a recunoscut dreptul la proprietate, este părăsit din decembrie 2008. Ușa principală, prin care defilau odinioară cele mai respectabile robe, este acum ferecată de o broască fără clanță și dă într-o încăpere scorojită, unde altă dată era jandarmul de serviciu. Fațada e în mare suferință, căzută pe alocuri și pradă sigură apei de ploaie care se scurge pe la colțuri, prin locurile „strategice” pe care și le-a format în timp, pe lângă burlane. În partea laterală și în spate, spre intrarea în judecătorie, niște copăcei s-au încăpățânat să crească direct în uluc, unde este de presupus că au găsit suficient pământ ca să-și înfigă rădăcinile. Prin fereastra prăfuită se văd niște saci, mulți, probabil cu documente, așezați direct pe podea, singurele „amintiri” despre activitatea de justiție.
Pe ușa pe care intrau oamenii spre sălile de ședință a ieșit un bărbat zâmbitor, trăgând după el un cărucior cu o cutie mare din carton. El are acces în clădire, dintr-un motiv foarte simplu: trebuie să ajungă la centrale termică, să asigure încălzirea în corpul de clădire în care Judecătoria Piatra – Neamț are două săli de ședință. Fostul tribunal, pe lângă faptul că a rămas în bătaia vântului și la discreția anotimpurilor, este neîncălzit de exact 5 ierni. Și așa o va petrece și pe a șasea. Pănă la umă, este de înțeles. Cine să plătească?
„Eu sunt de 4 ani aici și n-a venit nimeni, niciodată, niciun proprietar”, spune omul de serviciu. „Dacă nu vine, în câțiva ani vine degeaba, că se dărâmă tot. Deja au căzut tavanul și bucăți de pereți la etaj, acolo unde plouă pe la colț. Dar mai plouă și prin alte locuri, prin spate. Trebuie bani mulți s-o facă din nou cum a fost”.
* Judecătoria – pe picior de mutare
Ca despre mai toate clădirile de patrimoniu din Piatra- Neamț și despre casa construită în 1911, care a aparținut unei familii de evrei, se știe foarte puțin. Doar că este clasată ca monument istoric, a fost naționalizată în 1947 și i s-a dat o utilitate publică, pentru că era spațioasă. Dar nu și potrivită pentru „actul de justiție”, lucru pe care l-au spus mai toți judecătorii, nevoiți să se înghesuie în birouri și să asigure, cumva, circuitul publicului separat de cel al arestaților.
„Clădirea nu a asigurat condiții corespunzătoare din capul locului”, a declarat judecătorul Iulian Mitrofan, purtătorul de cuvânt al Tribunalului Neamț. „Foarte periculos este că nu se puteau asigura condițiile de siguranță pentru arestați și de aceea ne-am și mutat. Acum se caută un spațiu pentru Judecătoria Piatra Neamț, s-a organizat o licitație dar n-au fost ofertanți, iar la a doua a fost unul singur – firma care deține imobilul de vizavi de Poșta veche, dar nu a corespuns caietului de sarcini, așa că procedura s-a anulat. Acum trebuie luat totul de la capăt”.
Este greu de spus dacă ani de zile proprietarii n-au dat niciun semn de viață pentru că nu era liber și restul imobilului, unde funcționează încă judecătoria, sau pur și simplu nu-i interesează subiectul. Deși
Ilan Lippa Mayer, domiciliat in Canada, și Yaron Mayer, din Israel, au solicitat mai multe imobile pe care tatăl lor le-a deținut în județ, deci probabil vor să-și recupereze averea. În plus, au beneficiat de prevederile Legii 10, care stipulează ca imobilele în care au funcționat instituții publice să fie restituite în natură. Moștenitorii au desemnat un administrator care să se ocupe de imobil și anume Anisia Sebastiana Fischer, din București. Numai că persoana în cauza pare să fie cu probleme de sănătate întrucât are desemnat un tutore legal – Vasilica Popescu. Însă nici reprezentanții tribunalului n-au niciun număr de telefon și nici adresa exactă a tutorelui. Iar din partea lui – niciun semn. În aceste condiții, după ce se va muta și judecătoria, există posibilitatea ca, în sfârșit, să-și facă apariția proprietarii sau reprezentanții lor și autoritățile să-i oblige să aibă grijă de clădire, sau să nu vină nimeni și întreaga construcție să rămâna la mila vremurilor și a anotimpurilor.
Cât timp s-a folosit de imobil, Ministerul Justiției a făcut niște investiții, atât pentru a asigura circuitele și compartimentările, cât și rezistența construcției în timp. A fost schimbat acoperișul cu unul modern și probabil nepotrivit, s-a montat tâmplărie termopan, dar nicio instituție cu atribuții în protejarea patrimoniului nu s-a scandalizat pentru că nimeni nu și-a permis să amendeze instanța. Astăzi, termopanele – care n-aveau ce căuta pe un monument, dau semne de oboseală, acoperișul are mari probleme, iar apa care se scurge pe pereți are toate șansele să transforme clădirea în “istorie”.
* “Mai am un Mayer și la Cazinoul Bălțătești”
Subcomisarul Vitalie Josanu, ofițerul de poliție care veghează la starea patrimoniului județului, s-a “călit” deja în lupta cu proprietarii clădirilor –monument pe care nu-i interesează decât, cel mult, terenul de dedesubt: “Eu mai am un Mayer din Israel, proprietar al Cazinoului Bălțătești, singurul monument istoric din comună, lăsat în paragină și gata să se dărâme. Știu ce muncă este până reușești să dai de oamenii ăștia și cât de greu este să comunici cu ei. Pentru cazino am trimis o adresă la începutul anului 2014, prin care am cerut proprietarului să precizeze ce intenții are în privința imobilului. Se termină anul și n-am primit niciun fel de răspuns. Nu vreau să fiu înțeles greșit: cred că proprietatea privată este sfântă, dar să fie sfântă și preocuparea în conservare și restaurare! Eu nu înțeleg oamenii ăștia care revendică atâtea clădiri și le lasă în ruină. Nici nu le vând, nici nu le folosesc. La Bălțătești au cerut o sumă enormă, deși eu cred că era mai bine să mai lase din preț și să se ocupe autoritățile de imobil. Acolo nici măcar terenul nu valorează cine știe ce. La Piatra – Neamț se schimbă situația și probabil că terenul este toată miza. Construcția e prea mare s-o cumpere cineva și atunci o vor lăsa să cadă. Și când îi auzi că țin la memoria părinților. Păi dacă ar ține ar scrie ceva pe frontispiciu sau în actele cadastrale și gata. Eu nu am dreptul să le dau idei moștenitorilor sau le fac sugestii, dar cel mai bine era, dacă nu le-a trebuit imobilul în sine, că ei stau în străinătate și nu le pasă, să-l fi închiriat să se facă acolo cabinete de avocatură, de notariat, că tot e zona cu tradiție în domeniu. Așa ar fi scos niște bani și aveau de unde să mai investească în restaurare. Dar când văd atitudini de tipul ăsta, mă gândesc că unii străini de neamul nostru parcă au o răutate gratuită și o ură înverșunată să nu rămână nimic din ce-au făcut ai lor pe pământ românesc
