Creștinii trăiesc ultimele zile din Câșlegile de Iarnă (din latinescul caseum ligat – ”legarea brânzei”) cu o anumită emoție. Se apropie Postul Mare, o perioadă când, pe lângă regimul alimentar, se schimbă și atitudinea oamenilor. Creștinii devin mai iertători, mai miloși, mai generoși. Așa ar trebui să fie mereu, dar încă nu au înțeles în totalitate Învățăturile Hristice ale Mântuitorului din Noul Testament. Sau nu s-au preocupat suficient să le înțeleagă și să le aplice în viața proprie. În această săptămână se mănâncă din produsele de frupt: lapte, brânză și alte produse lactate, ouă și aluaturi, pentru a pregăti organismul pentru Postul Mare, cu sufletul curat (alb, după expresia strămoșilor). Este Săptămâna albă când se consumă doar lactate și brânză. I se mai spune și „Săptămâna Nebunilor”, deoarece numai nebunii, proștii și urâții satului lasă nunta până în pragul Postului Mare.
Obiceiuri de altădată în Joia Furnicilor
Unele obiceiuri creștine locale au împrumutat din superstițiile oamenilor, amestecând tradiția. Dar acest lucru nu trebuie privit ca un lucru rău, atâta timp cât obiceiurile umane nu interferează cu sacrul spiritului. Și, mai ales, să ne amintim că multe din obiceiurile de altădată au un sâmbure de adevăr spiritual. Multe ”vorbe din bătrâni” conțineau deopotrivă pedepse și recompense pentru diferite activități umane, deoarece, în acest fel, se făcea educația spirituală pentru o populație insuficient evoluată spiritual.
În unele zone ale țării, se recomanda ca în prima zi din această săptămână să se țină post negru, pentru a scăpa definitiv de șoareci, iar pentru a scăpa de purici bătrânii spuneau că trebuie să se mănânce urzici.
În Săptămâna Albă, pe lângă Marțea Ciorilor, țăranii de altădată serbau și Joia Furnicilor. Această sărbătoare are legătură cu cultul morților și cu faptul că strămoșii credeau că sufletele celor plecați în lumea de dincolo se întorc și iau înfățișarea unor animale.
În Joia Furnicilor se punea pe un mușuroi o turtă unsă cu unt, ca să se asigure că furnicile nu năpădesc gradina și casa.
Săptămâna Alba se încheie cu Lăsatul Secului sau Zapostitul de Paști. În această zi, oamenii se întâlneau la rude sau la prieteni. Femeile pregăteau bucate din produse de brânză, nelipsind niciodată laptele cu tocmagi și învârtitele, iar bărbații se ocupau de muzică. Se mânca pe săturate, se bea și se dansa până nu se mai putea, deoarece în acest post nu se fac petreceri. De asemenea, oamenii își cereau iertare unii de la alții.
O tradiție mai rar întâlnită se referă la copiii care strănutau în această zi. Ei primeau în dar de la părinți un ban sau un miel, un mânz, un vițel, după posibilitățile fiecărei familii.
De Lăsatul Secului, mai avea loc și obiceiul Strigarea, sau Strigatul peste sat. Doi sau mai mulți flăcăi, aflați pe două dealuri sau în copaci, strigau în fața întregului sat ironii la adresa sătenilor care încălcau morala din moși-strămoși, fiind un fel de tribunal tradițional. Acești flăcăi, care strigau, întruchipau spiritele strămoșilor nemulțumiți de comportamentul urmașilor! Și, pe vremuri, cei admonestați astfel chiar se rușinau!
