Aduceri-aminte: Piatra Neamț de acum și de altădată

* Școala Gimnazială nr. 1 Piatra Neamț – ridicată cu muncă voluntară

Amplasată la intrarea în oraș dinspre Bacău, atunci pe strada Victoriei, la nr. 266, astăzi str. G-ral Nicolae Dăscălescu, Școala Gimnazială nr. 1 Piatra Neamț și-a deschis porțile pentru învățăcei, începând cu anul școlar 1960/1961. Noua unitate de învățământ urma să fie frecventată de elevii care locuiau în cartierele ”Zorile noi” și Fabrica ”1 Mai” și în anexele Vânători și Ciritei.

«În noul local de școală vor învăța în condiții optime circa 500 elevi. La dispoziția lor vor sta 8 săli de clasă, un laborator, un atelier necesar politehnizării învățământului, o bibliotecă, camera pionierilor și o modernă sală de gimnastică. Trei camere sunt construite pentru personalul administrativ și pentru cadrele didactice. Patru săli de clasă sunt deja gata. La restul clădirii se fac lucrările de finisare.

Pentru terminarea cât mai repede a localului, alături de muncitorii de la Șantierul 4 Construcții, au contribuit în mod voluntar, la lucrările care nu cereau calificare, elevii și părinții elevilor. Până acum s-au efectuat aproape 5.000 de ore de muncă voluntară». (Flacăra, sâmbătă, 30 aprilie 1960)

* Blocul ”Viitorului”

Sunt evenimente care survin în viața unor străzi și le schimbă cu totul importanța, devenind cunoscute și îndrăgite. Așa s-a întâmplat și cu strada Viitorului, astăzi Piața 22 decembrie, care începe din zona Bisericii Sf. Gheorghe și ajunge până în bdul Decebal. Blocul ”Viitorului”, prevăzut cu spații comerciale la parter, s-a dat în folosință în toamna anului 1960, fiind, la vremea respectivă, cea mai ”impunătoare” clădire din oraș.

«În locul fostului maidan și al căsuțelor joase ce existau mai înainte și de care mulți își aduc aminte, străjuiește astăzi în soare, mândru parcă de sine, blocul ”Viitorului”, recent terminat și dat în folosință.

La ora actuală, afirmă constructorul, este cea mai mare clădire din oraș: trei etaje, 46 de apartamente și în plus frumoasele încăperi ce vor găzdui atelierele meșteșugărești de croitorie, cizmărie, ceasornicărie, reparații radio, saloane de frizerie și coafuri. Am vizitat încăperile. Ți-e mai mare dragul să locuiești aici. Fiecare apartament are două odăi, bucătărie, baie, hol și bineînțeles încălzire centrală. La apartamentul 7 de la etajul 2 ne întâmpină cu un zâmbet pe buze tovarășa Elena Sofian, soră la spital.

– Sunt foarte mulțumită de apartamentul în care locuiesc, pentru că am tot ce îmi trebuie în el. Și eu și soțul meu suntem salariați și ne bucură că pe vreme friguroasă, când vom veni acasă, vom găsi cald și plăcut. Nu mai avem bătaia de cap de odinioară cu procuratul lemnelor, al sobelor, etc. Nu avem decât sinceră recunoștință și mulțumiri pentru cei ce se interesează de viața noastră, a celor care muncesc.

Aceleași sentimente ni le-a împărtășit și tovarășa Ana Ștefan (n.red.- mama lui Gheorghe Ștefan), salariată la TAPL, mutată și ea de o săptămână în bloc». (L. Berenstein, Flacăra, miercuri, 2 noiembrie 1960)

* Betonarea canalului Piatra Neamț-Roznov

Lucrările de betonare ale canalului Piatra Neamț-Roznov au început în luna aprilie 1960 și au fost coordonate de ”tovarășii” din conducerea Direcției generale a Hidrocentralei de la Bicaz. Inginerii și tehnicienii căutau cele mai bune soluții.

«O instalație de betonat, bazată pe utilaj sovietic și executată la atelierele centrale ale D.G.H. Bicaz, a fost montată pe canal. După ultimele finisări ale unei porțiuni pe malul stâng, după așezarea unor plăcuțe de ghidaj la care muncește echipa lui Vasile Bulai, oamenii din brigada lui Dumitru Humă, împărțiți în 3 schimburi și folosindu-se de mașina de betonat, toarnă dalele de beton de câte 60 mp fiecare. Și nu peste mult timp – angajamentul e pentru 1 Mai – fabrica de beton a șantierului va intra în funcțiune. Vor sosi încă 3 mașini de betonat – una pentru taluzul drept și alte două pentru fundul canalului. Am urcat sus pe marginea canalului. Spre răsărit se vedeau oamenii care stropeau taluzul cu apă, îl finisau. În apropiere, un excavator căuta cu cupa-i uriașă cota de fund a canalului. Până acum s-au turnat doar 420 mp de beton pe canal. Dar eu parcă și vedeam apele Bistriței deviate curgând pe aici, după voința omului, constructor al socialismului, către combinatul de îngrășăminte azotoase, către noile hidrocentrale de la Roznov». (N.B., Flacăra, sâmbătă, 23 aprilie 1960)

* Blocurile de la Tribunal

În anii ’60, pentru că «partidul și guvernul nostru acordă o atenție deosebită ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc, punând un mare accent pe îmbunătățirea condițiilor de locuit», mai apăruseră două noi blocuri în peisajul arhitectural al orașului Piatra Neamț. Este vorba despre cele situate peste drum de Tribunal, pe strada Mihai Eminescu, denumită în acele timpuri I.C. Frimu. O parte din muncitorii de la Reconstrucția, Comuna din Paris și Zorile noi au cumpărat locuințele din creditele acordate de stat. «Am vizitat câteva apartamente din Blocul nr.  1 din strada I.C. Frimu, date de curând în folosință. În apartamentele nr. 4 și 5 de pe scara A îți e mai mare dragul să intri. Camerele, deși micuțe, sunt bine lucrate. Parchetul e bun, planșeele netede, tâmplăria calitativ bine executată. Instalațiile electrice și sanitare, de asemenea. Exteriorul blocului, frumos, în culori plăcute, ne încântă ochii. Drumurile de acces, încă în construcție, sunt și ele bine lucrate. Un alt obiectiv al nostru a fost vizitarea Blocului 2 din cvartalul de pe I.C. Frimu. Din discuțiile avute cu locatara Maria Bratu, muncitoare la Săvinești, ce locuiește la apartamentul nr. 4, am aflat aceeași bucurie față de noul eveniment survenit în viața ei, acela de a locui într-un apartament confortabil. Tovarășul Ion Adam, directorul Fabricii ”8 Martie”, care locuiește la apartamentul nr. 9, ne-a făcut următoarea declarație:

– Sunt mutat de o săptămână în apartament și mă simt foarte bine, camerele sunt plăcute, luminoase și călduroase. Un singur lucru țin să reproșez constructorilor, că finisările la pereți în bucătărie și în baie lasă încă de dorit, și va trebui ca în viitor aceste deficiențe să nu se mai întâmple.

Am împărtășit întru totul această părere. Aflându-ne în curtea cvartalului, am aflat de la însoțitorul nostru, inginerul Grigorian, că au fost obținute fonduri și, într-un timp scurt, aici se vor amenaja alei, spații verzi și lumină fluorescentă. Totul pentru viață cât mai frumoasă a celor ce muncesc». (C. Ciubotaru și R. Motricală, Flacăra, miercuri, 14 septembrie 1960)

Pentru anii ’65, în România, se dorea construirea de locuințe noi din fondurile statului, de o calitate mai bună și cu un grad mai înalt de confort. Se prevedea o suprafață totală de peste 9 milioane de metri pătrați, echivalentul a 300.000 apartamente, de trei ori mai mult decât se realizase în ultimii 6 ani.

Ana MOISE