Alexandru cel Bun: Spitalul Bisericani: ”Am cheltuit din fonduri proprii 315.000 lei”

Interviu cu ec. Maria Anton, director administrativ al Spitalului de Pneumoftiziologie Bisericani

– Doamnă director, câte paturi au fost pregătite pentru bolnavii de COVID?
Ca la toată lumea, a venit și la noi COVID-ul. Am fost nevoiți să regândim circuitele și să primim bolnavii pozitivi de COVID-19, asimptomatici sau cu simptome ușoare. Pentru început, am pregătit 16 paturi, pentru că atât ne permitea circuitul ca să putem acționa repede. Compartimentul a fost amenajat la parterul clădirii unde funcționează Secția de pneumologie, recuperarea medicală și internările de zi. Aici aveam 12 paturi, iar alte 4 le-am adăugat într-un cabinet. În momentul în care numărul cazurilor a început să crească la nivel de județ, am fost nevoiți să regândim circuitele, cu ajutorul dr. Herghelegiu, medic epidemiolog la DSP Neamț.

– Ați fost sprijiniți de această instituție?

Da, această instituție ne-a sprijinit foarte mult atât în regândirea circuitelor, cât și în amenajarea, la etajele I și II, a încă 40 de paturi destinate cazurilor de COVID. Am fost nevoiți să mutăm birourile aflate la mansarda clădirii, pentru că, dacă ar fi rămas acolo, riscam să ne intersectăm cu bolnavii.

– Câți pacienți ați avut?
Am avut 57 de pacienți, iar în momentul de față mai avem 6. Nu am înregistrat niciun deces, am avut chiar și o bătrână în vârstă de 95 de ani, care s-a vindecat și a fost externată. Cu toată această situație extremă, partea destinată bolnavilor de tuberculoză nu a fost afectată. Am avut și în cadrul acestei secții două saloane pe care le-am gândit pentru bolnavii care prezintă simptome ce se confundă cu COVID-ul, pentru a-i putea ține acolo separați, izolați, până în momentul testării.

– Cât a costat toată investiția?
Nu aș putea să vă dau o sumă exactă, dar cu siguranță a fost de peste 3 miliarde de lei vechi. Este însemnată, pentru că noi oricum cumpăram combinezoane. La fel, aveam și măști și halate de unică folosință, fiind vorba de un sector destinat bolnavilor de tuberculoză. A fost un efort financiar care ne-a afectat, dar am fost sprijiniți și de Consiliul Local, în calitate de ordonator principal de credite.

– Primarul comunei s-a implicat?

Foarte mult. Dumnealui ne-a mai cumpărat medicamente, materiale sanitare și dezinfectanți.

– În timpul pandemiei, ministrul Sănătății anunța că va trece toate spitalele în subordinea Ministerului Sănătății…
Dar nu ca și finanțare. Spitalele au rămas, în continuare, în subordinea autorităților județene și locale. Pe parte de sănătate și de circuite, tot Ministerul era cel care putea să ne ajute, deoarece partea de politică sanitară revenea Ministerului.

– Practic, Ministerul nu v-a ajutat cu nimic…
Nu, nu am primit bani de la bugetul de stat, decât stimulentul de risc pentru medicul rezident.

– La un moment dat, erați supărată pentru că apăruseră unele informații conform cărora personalului de la dumneavoastră i-ar fi teamă de noua experiență.
Personalul a făcut față cu brio întregii situații, iar pe această cale țin să le mulțumesc, pentru că au intrat încă din primele zile pe acel sector. Bineînțeles, oricine are o oarecare temere când vine vorba despre așa ceva, dar nu a fost vorba de nicio reticență, nici din partea medicilor, nici a asistenților sau infirmierilor. O parte dintre cei care nu au dorit să meargă acasă în acea perioadă, de teama ca nu cumva să își expună familiile, a fost cazată la o pensiune situată aici, în apropiere. Domnul primar ne-a asigurat hrana în cuantum de 30 de lei pe zi. Dumnealui a venit zilnic aici și ne-a sprijinit și cu mutarea personalului administrativ.

– Biroul dvs. este în fosta clădire a călugărilor de la Mănăstirea Bisericani?

Această clădire în care ne aflăm acum a fost renovată în mai puțin de două săptămâni. A fost înlocuită tâmplăria, s-a văruit, s-au pus parchet, gresie, faianță…

– Ce alte investiții ar mai trebui făcute aici?
Mai avem un corp de clădire, una din secțiile de tuberculoză, unde ar trebui făcute lucrări de renovare. De asemenea, atât la acea clădire, cât și aici, ar fi nevoie de înlocuirea acoperișului. Bucătăria este deja în renovare, măsură dispusă în urma unui control, pentru că nu a mai fost renovată din 2012.

– Credeți că vom avea de-a face cu un eventual val doi al pandemiei?
Asta nu știu să vă spun, totul depinde de modul în care vom ști să respectăm regulile. Un lucru este cert, anume că nimic nu mai e ca înainte.

„A fost o provocare pentru tot sistemul medical”

Dr. Oana Iacob, medic pneumolog: „În această perioadă, condițiile de muncă au fost bune. Cu ajutorul epidemiologului, eu zic că am stabilit un circuit cât se poate de în regulă. Din acest motiv, nu s-a pus problema contaminării personalului medical. În general, am avut cazuri ușoare și asimptomatice și am avut pregătită medicație inclusiv pentru cazurile mai severe. Nu ne-am confruntat cu situații grave, în care să fie nevoie de terapie intensivă și așa mai departe. Nu puteam avea pretenția să înființăm peste noapte o secție care nu a existat niciodată.
Așadar, am avut echipamente, am avut înțelegere și din partea întregului personal medical. Nu aș putea spune că mi-a fost teamă de contaminare, pentru că mereu am mers pe principiul că atâta timp cât sunt echipată corect și mă dezechipez așa cum impun procedurile, fiind și tânără și fără comorbidități, șansele de a face o formă severă a bolii sunt mici. Am luat-o ca pe o provocare, pentru că acest virus îmbracă forme extrem de diferite. Sunt persoane care nu prezintă niciun simptom, pe când alți pacienți dezvoltă forme extrem de severe și ajung în final să își piardă viața. Totuși, situația nu trebuie privită ca fiind extrem de gravă. Nu moare toată lumea, nu toți bolnavii dezvoltă forme deosebit de grave. Recunosc, totuși, m-am temut foarte mult pentru părinții mei și față de persoanele din jurul meu care prezentau riscul de a dezvolta forme grave. Consider că toată această perioadă m-a călit, și nu numai din punct de vedere profesional. Cred că ideea de pandemie ar trebui să fie o lecție pentru fiecare dintre noi, cei care facem parte din personalul medical. Clar, nu le știm pe toate, clar pot apărea oricând virusuri și bacterii despre care nu știm absolut nimic. Coronavirusul este o noutate pentru toată lumea, dar încet-încet, am mai învățat câte ceva și a trebuit să ne adaptăm. După cum se știe, pe partea de terapie se utilizau mai multe medicamente, iar pe parcurs s-au făcut studii asupra lor și s-a constatat că unele nu erau atât de eficiente pe cât ar fi trebuit, că se dezvoltau anumite efecte adverse…
Trebuie să ne pregătim în permanență, pentru că noi, medicii, personalul medical și spitalele, putem fi luați oricând prin surprindere. Nu cred că s-ar fi gândit cineva vreodată la o situație ca aceasta cu care ne confruntăm acum. În ceea ce privește partea de protecție și utilizare a măștilor nu am fost în urmă față de restul specialităților. Suntem obișnuiți cu ideea de măști și cu ideea de boli infecto-contagioase. Lucrăm de atâția ani cu pacienți bolnavi de tuberculoză care, adevărat, nu este pe atât de contagioasă cum este COVID-ul. Într-adevăr, la tuberculoză nu intram în combinezoane și cu două rânduri de măști…”.