”Ne-a binecuvântat Dumnezeu cu de toate, mai puțin cu oameni gospodari, care să facă ceva cu lucrurile astea”

Interviu cu Ciprian Enache, candidat ALDE la funcția de primar al municipiului Piatra-Neamț

– Din precampanie ați mers cam prin toate cartierele orașului, v-ați întâlnit cu tot felul de oameni, inclusiv din zonele pe care nu le vizitează nimeni decât din 4 în 4 ani, și în rest nu prea există pentru administrația locală. Ce spun pietrenii?

Din păcate, mesajul este unul dureros, dar corect: ”M-am săturat de clasa politică”. Este o afirmație pe care am auzit-o la 90% dintre oameni. Au perfectă dreptate și le spun că, de fapt, acesta este motivul pentru care am intrat în această bătălie electorală. Aceiași oameni se rostogolesc de 30 de ani spre diverse funcții, dar nu se schimbă absolut nimic, se schimbă doar discursul, iar din 4 în 4 ani, în campania electorală, auzim aceleași promisiuni, pentru că nu se face nimic concret și mereu se vorbește despre aceleași lucruri. Tocmai de aceea am venit cu un program simplu și corect.  M-am săturat să fiu mințit, m-am săturat să aud că vom avea în următorii 4 ani o superplatformă industrială la Piatra-Neamț și nu avem nimic. Din `90 încoace se discută despre asta. Însă doar în momentul în care ai niște precontracte în buzunar poți aduce în discuție un asemenea subiect. Când nu ai nimic palpabil, cum să te apuci să creezi o întreagă infrastructură? Avem atâtea clădiri în paragină în imediata apropiere a orașului. De ce nu le dăm o utilitate? Ca să nu mai vorbim de cele din oraș, care arată din ce în ce mai rău. De ce nu-și apleacă administrația atenția asupra lor?

– La ce clădiri vă gândiți?

În primul rând la o mulțime de foste centrale, care se degradează pe zi ce trece și mai dispare câte o bucată de fier din ele, chiar dacă de multe ori metalul acela poate fi o parte din structura de rezistență. Și așa se dărâmă aceste imobile sau vor trebui reparate cu niște costuri mult mai mari decât ar costa construirea unora noi. Apoi e foarte dureros să privim clădirile care au servit ca internate la Colegiul Forestier, la Colegiul de Transporturi. De ce nu le dăm viață? De ce le lăsăm să se distrugă? Este lipsă de implicare. La fel cum este în cartierul Văleni, în zona de containere – unde stă o categorie socială pentru care nu se fac eforturi de integrare. Există acolo un mare morman de gunoaie, o sursă de infecție extraordinară și am întrebat ce e cu ele. Bineînțeles că oamenii care locuiesc acolo le depozitează astfel, dar ei nu au tomberoane. Și dacă ar avea,  evident că nu ar plăti gunoiul, dar cred că, dacă facem un calcul simplu, este mai ieftin să le ridicăm gunoiul gratis, deși nu e corect față de ceilalți cetățeni, decât să asistăm la un dezastru ecologic și în cele din urmă să se curețe zona tot din banii primăriei.

– Apropo de integrare, n-ar fi o soluție să li se dea ceva de făcut? Să fie antrenați în activități din care să poată trăi și eventual să-și poată plăti utilitățile?

Știți ce mi-au spus? ”De ce nu ni se face și nouă o seră aici, să lucrăm și să avem și noi o roșie de mâncat și un ardei, poate și vindem ceva și facem parale?”. Eu cred că soluții se pot găsi, trebuie doar ca administrația orașului să comunice cu ei permanent și să-i încurajeze să-și aleagă un șef care să aibă autoritate. Însă nu se duce nimeni pe acolo, mi-au și spus că, dacă vine actualul primar, iese urât, pentru că de 4 ani de zile nu s-au văzut la ochi. Sunt acuzați că fură curent, dar nu li se branșează locuințele la curent. Practic, sunt împinși să facă lucruri ilegale. De ce nu există acolo un echipaj permanent al poliției locale sau al jandarmeriei, care să patruleze și să ofere o siguranță în plus cetățenilor corecți și onești din zona Văleni?

– Exact aceeași situație este și în cartierul Speranța…

Absolut. Mi s-a spus că acum câteva seri, a fost un stabor acolo. Era plină zona de romi, care vorbeau cu vocea foarte ridicată. Sunt copii acolo, care auzeau tot felul de cuvinte, sunt cetățeni onești, care stăteau ascunși pe după blocuri. N-a venit niciun echipaj de poliție și asta este o problemă. Să le spună poliția acelor oameni că, dincolo de tradițiile lor și de încrederea sau de neîncrederea pe care o au în tribunalele noastre, trebuie să se judece altundeva, nu în public. Nu trebuie nici jigniți, nici scoși din societate, nici închiși într-un țarc, ci doar făcuți să înțeleagă că libertatea lor se termină acolo unde începe libertatea celui de alături.

”Mi se pare indolență, lipsă de viziune și lipsa abilității de a fi un bun gospodar”

– În Piatra-Neamț sunt o mulțime de alte probleme care produc disconfort cetățenilor. Ce spune vocea străzii?

Vocea străzii vorbește depre lucrurile care nu se fac la timp. De exemplu, există tentația unor programe pompoase, de tipul ”bănci în tot orașul” și se înlocuiește fiecare bancă, deși sunt foarte multe cărora le lipsește doar o scândură. Și scândura aceea trebuia pusă la locul ei de multă vreme, pentru că fără ea banca e inutilizabilă. În schimb există alte probleme punctuale, în diferite cartiere, care reclamă o rezolvare rapidă. În Dărmănești am găsit zone cu foarte mulți copii care fug pe trotuar, pentru că nu au un loc de joacă. Singurul parc de joacă e la Aurora, un pic cam departe și e mereu plin. Chiar este așa de greu este să amenajezi un spațiu de joacă? Evident că e dificil la fiecare bloc, dar la câteva blocuri ar trebui să existe un astfel de loc, cu un leagăn, cu un tobogan… Sunt terenuri între blocuri lăsate în paragină, nu sunt mari, dar este destul ca să pui o masă de ping-pong, să mai scoți copiii de la gadget-uri. Noi îi trimitem afară și ei se așază toți pe bordură sau pe casa scării și fiecare stă cu ochii în telefonul lui. Păi asta e socializare? Dar dacă există un loc în care pot să facă un pic de mișcare, abia atunci încep să socializeze cu adevărat și să învețe să lucreze în echipă. Și revin la povestea cu mobilierul stradal deteriorat. Întrebarea este simplă: chiar este o investiție atât de mare pentru o primărie de oraș reședință de județ să nu poți trece din când în când să schimbi câte o scândură? Mi se pare indolență, lipsă de viziune și lipsa abilității de a fi un bun gospodar. Eu nu cred că există un trotuar drept în tot orașul, așa cum arată trotuarele în Germania. Pot să înțeleg că motivul ține uneori de diferite probleme tehnice, poate cândva a fost o conductă pe dedesubt și s-a lăsat un pic, dar de ce nu vine o echipă în secunda doi să aducă totul la nivel și rămân găurile acelea? Costă un sac de nisip și doi oameni care trebuie să lucreze câteva ore. Sunt lucruri simple, care pot aduce un confort cetățeanului. Observăm că, în campania electorală, se laudă toți că au turnat un petec de asfalt, de parcă au construit un zgârie-nori pe lună. Dar dacă tot există obiceiul ca primarul să se ducă să facă poze pe drumul proaspăt asfaltat, de ce nu întreabă constructorul cum de gurile de canal sunt una mai sus și alta mai jos? De ce lucrarea nu a ieșit așa cum trebuia să iasă, să pui laserul și să vezi că e totul la nivel? Să fie o lucrare de calitate asupra căreia să nu mai intervii și mâine, și poimâne. Am găsit parcări cu capace de canal atât de sus încât nu se putea intra cu mașina. Păi ce facem? Cum gândim o lucrare? Ce proiect facem acolo? Cum discutăm cu constructorul? E simplu: dacă nu face lucrarea cum trebuie o reface de două ori, de 5 ori, până iese cum trebuie, dar pe banii lui.

– Suntem un oraș turistic în care există pomi fructiferi, rătăciți chiar prin zonele centrale. Nimeni nu culege fructele, însă, și sunt călcate în picioare și strivite de trotuare. Nu arată deloc bine.

Mai toate spațiile verzi arată jalnic. E adevărat, există și excepții în anumite cartiere, unde și-au făcut oamenii grădinițe cu trandafiri, cu pomi, cu iarbă, dar nu peste tot au oamenii timp să se ocupe. Cât despre pomii fructiferi, nu înțeleg de ce nu intervine primăria să-i scoată și să-i înlocuiască. Avem corcoduși care umplu străzile și miroase a fermentat, sau în zona Plantavorel, la blocurile din spate, sunt multe mere pădurețe căzute pe jos, pline de muște și de viespi. De ce nu-i scoatem să punem pomi ornamentali în loc? M-am chinuit foarte mult să obțin o aprobare pentru a tăia un cireș negru din fața unei farmacii. Toată lumea trecea, călca în cireșe, după care intra în farmacie. Acolo trebuia să stea o femeie cu mopul non-stop, să șteargă după fiecare. Dacă durează o jumătate de an să toaletezi o creangă s-ar putea să spargă geamul până când obțin aprobările. Hai să găsim variante corecte, legale și rapide! Vorbim de lucruri simple, în fond. Sunt spații verzi care au niște guri de canal cu rame din beton, care arată într-un mod minunat. Pe acolo se mai joacă copiii. Se pot lovi. De ce totdeauna luăm măsuri după ce și-a spart cineva capul? Mai sunt gărduțuri din metal pe lângă blocuri, iar părinții copiilor care abia învață să meargă stau tot timpul cu frica în sân, că pot veni într-o țepușă din aceea cu capul sau cu ochiul. Este mult mai sigur un gard viu.

– Dar oamenii care se lovesc de aceste probleme, de ce nu le semnalează primăriei?

Asta i-am întrebat și eu și am primit un răspuns pur și simplu inadmisibil: nu li se permite să ajungă să stea de vorbă cu primarul, cu consilierul primarului, cu cineva. Este incredibil, în fond suntem un târg atât de mic încât din 3 telefoane putem ajunge la oricine. Oamenii sunt dezamăgiți de clasa politică care spune că face și, de fapt, nu face, iar pe de altă parte sunt dezamăgiți că ceea ce se face, se face prost. Și după ce vezi că s-a făcut prost, nu ai cu cine vorbi la primărie despre ceea ce nu funcționează. Cetățenii nu sunt ascultați. Iar la comunicarea online nu au acces bătrânii, în condițiile în care Piatra-Neamț este un oraș îmbătrânit. Avem inclusiv președinți sau administratori de asociații care au o vârstă și nu-i mai bagi pe ei în gadget-uri foarte tare. Nu sunt becuri în Văleni, putem face o excursie de seară, nu ne vede nimeni, e întuneric beznă. A fost un incendiu la o vilă de acolo, iar în primă fază au încercat să spună că vinovat este chiriașul că a băgat ceva în priză și a suprasolicitat instalația. Dar primăria când a făcut vilele nu a cerut constructorului să monteze niște siguranțe care să decupleze, dacă un consumator suprasolicită instalația?

”Săptămânal s-ar fi putut organiza evenimente pe Cozla, dacă tot avem telegondola”

– Din ceea ce ați enunțat se conturează o fractură de comunicare între cetățenii acestui oraș și edilii acestui oraș. Cum vedeți dumneavostră vindecarea acestei fracturi? Bănuiesc că în momentul în care informația ajunge la primărie, iar primăria are niște societăți  în subordine, nu este chiar atât de dificil să se bată o scândură acolo unde lipsește, să tundă vegetația acolo unde nu mai poți ieși din bloc din cauza urzicilor și să taie crengile unui copac care constituie o problemă. Fără a fi necesare 7.000 de aprobări.

Am spus de la începutul campaniei că eu nu văd primăria condusă din biroul primarului, ci din teren. Bine, nu poate el ajunge peste tot, dar dacă își aduce lângă el niște oameni buni și-i trimite pe teren să constate ce trebuie făcut, imediat poate rezolva o mulțime de probleme. Păi cum arată pasajul și toaletele din fața primăriei? La un moment dat o să fie o mireasmă acolo de nu se va mai putea scoate din pereți. Dacă așa arată curtea primăriei, practic, ce așteptări să avem la Bâtca Doamnei sau la Văleni? Vrem să vedem lucrări de calitate! Mi-am amintit de strada Humăriei, care s-a stricat din cauza traficului greu. Acolo este un bazin forestier și se exploatează, este o activitate comercială care trebuie să se miște. Trebuie un drum trainic care să țină și căruța, și teleguța, și camionul. Dacă nu pot să fac 10 kilometri de drum într-un an, fac doar 2 kilometri, dar nu mai intru pe ei următorii 10 ani. Altfel muncim ca meșterul Manole. Mă uit la fațadele blocurilor, am fost în cartierul privat de pe Calea Romanului: o linie de la un capăt la altul, o culoare de la un capăt la altul, același tip de termopan de la un capăt la altul și acoperiș la fel. Iar în oraș am văzut un bloc care avea un roșu cărămiziu sus, galben la mijloc și alb la parter, pentru că fiecare cetățean și-a făcut la nivelul lui cum a avut chef. Și atunci trebuie să meargă primăria prin serviciul de urbanism să spună că nu este bine și să-i pună să zugrăvească din nou.

– Vă propun un exercițiu de imaginație. Locuiți în Baia Mare sau în Arad. Ce v-ar determina să veniți ca turist la Piatra-Neamț?

În Piatra-Neamț nu întâmplător durata de cazare este de o noapte, două. Suntem un oraș de tranzit, trebuie să facem ceva să oprim oamenii aici. Deocamdată nu prea au ce face. Dacă se duc cu telegondola, ajung sus și acolo nu-i nimic. Trebuie făcut ceva, orice, trebuie creată o poveste în jurul zonei! Este țeavă de gaz și nu s-a făcut racordul, am vorbit despre asta. De ce-a fost îngropată țeava aia acolo? Care a fost ideea să investești 800.000 de lei și să nu faci racordul, care costă 80.000 de lei? De aceea spune lumea că nu s-a făcut nimic. Și se referă la ultimii 30 de ani. Lăsând la o parte niște mici investiții cum sunt gondola și piața în care s-a investit, dar funcționează prost, în rest eu nu văd mare lucru. Că s-a pus asfalt pe străzi, păi măcar atât să se facă. Și încă mai avem străzi neasfaltate, în timp ce există comune cu asfalt 100%. Și nu vorbim de același buget. De ce să vin la Piatra-Neamț în concediu? Ce să fac eu ca turist? Săptămânal s-ar fi putut organiza evenimente pe Cozla, dacă tot avem telegondola. Concerte, evenimente sportive, stand-up comedy, orice. Mai ales în perioada asta când nu s-au putut face evenimente în spații închise. Și dacă exista o minte luminată, încă din martie se gândea la asta. În altă ordine de idei, oare cum ar curge Cuiejdiul, dacă ar fi în Oradea? Cu albia pavată, cu pereții pietruiți frumos, cu niște vegetație, cu pistă de biciclete, de role, loc de promenadă, bănci și așa mai departe. Cu o investiție minimă, din Dărmănești până la piața mare, cât e partea betonată se poate face așa ceva. Inclusiv niște podețe peste apă, ca să se poată trece de pe o parte pe alta după cum bate soarele, cu o tonetă de înghețată, cu niște lumini care bat în apă seara și dau o senzație plăcută ochiului. Ne uităm la orașele din vestul țării, care arată într-un mare fel, dar ca amplasare suntem deasupra lor, avem munți, avem dealuri, avem ape, ne-a binecuvântat Dumnezeu cu de toate, mai puțin cu oameni gospodari, care să facă ceva cu lucrurile astea.

A consemnat Cristina MIRCEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.