Învierea Domnului

Părintele Stăniloae ne învăța că Învierea a început în iad. De pe Cruce, „El se pogoară întru cele mai de jos ale adâncului şi li se arată protopărinţilor Adam şi Eva, pe care îi ridică împreună cu cei asemenea încătuşaţi. Şi pentru ei murise pe Cruce, şi faţă de ei avea de împlinit o făgăduinţă. Nimeni nu L-a văzut pe Domnul înviind, dar mulţi sunt cei ce L-au văzut înviat. Deasupra, în Rai, mai aştepta un martor: tâlharul răstignit de-a dreapta lui Iisus. Bucuria Învierii i se oferă şi celui ce s-a trezit în ultima clipă din somnul sau somnolenţa cugetului”.

Joia Mare sau Joia Patimilor

În această zi, Tradiția creștină amintește de spălarea picioarelor apostolilor și de Cina cea de Taină. Este ziua în care se citesc cele 12 evanghelii și se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Din timpuri uitate, există tradiția care ne amintește că în Joia Patimilor morții vin pe la vechile lor locuințe. Se credea că sufletele lor stau până la Moși sau Sărbătoarea Moșilor, adică până la sâmbătă de dinainte de Rusalii. Atunci se dă de pomană pentru plecarea sufletelor, iar morții pleacă cu colacul și cu oala pe care le-au căpătat. În această zi se oferă de pomană apă și colaci.

Sfântul Aer din Vinerea Mare

După credința creștină, în această zi a avut loc moartea lui Iisus, care a fost răstignit pentru răscumpărarea neamului omenesc. La 3 după-amiază, Iisus striga cu glas tare Tatălui Său că și-a îndeplinit misiunea pe Pământ și că dorește să-I primească Duhul în Împărăția Cerurilor. Unii creștini țin în această zi post negru. În Tradiție, se menționează că în această zi nu se coace pâine și nu se seamănă nimic. În această zi, creștinii merg la biserică și trec pe sub Sfântul Aer. Sfântul Epitaf sau Sfântul Aer este așezat pe o masă, în biserică. Acolo se află Sfânta Scriptură și Sfânta Cruce. Potrivit tradiției, credincioșii se închină, sărutând Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf, apoi trec pe sub masa pe care este așezat. Se crede că cei care trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu vor avea dureri de cap, mijloc sau șale, iar dacă își șterg ochii cu marginea Epitafului nu vor avea probleme cu aceștia. Joia Mare și Vinerea Patimilor era ținute de către oameni ca să le meargă bine, să aibă belșug în casă și să îi ajute Dumnezeu la toate cele bune.

Pregătirea creștinilor în Sâmbăta Paștelui

Este ziua dinaintea Paștelui și ultima zi a Săptămânii Patimilor în care creștinii se pregătesc pentru Paște. Ea comemorează ziua în care trupul lui Iisus Hristos a fost pus în mormânt. În această zi este se cocea pasca. Prin unele sate, pasca era pusă la cuptor în Vinerea Mare. De asemenea, este ziua când se vopsesc ouăle roșii. În alte zone, ouăle erau vopsite în Vinerea Mare. Oamenii se pregătesc pentru Noaptea Învierii, noapte în care se deschid Cerurile.

Tradiția ouălor roșii

Tradiția ne amintește faptul că Maria Magdalena s-ar fi înfățișat împăratului Tiberiu cu un ou roşu şi i-ar fi spus: „Hristos a înviat!“. Există păreri potrivit cărora acest fapt ar fi generat introducerea ouălor roşii în cadrul sărbătorii Paştilor. De obicei, ouăle de Paști sunt vopsite în roșu și reprezintă sângele vărsat de Iisus Hristos la răstignire. În funcție de zonă și imaginația creștinilor, ouăle sunt vopsite în culoarea albastră, galbenă sau verde. Pe de altă parte, ciocnitul ouălor simbolizează sacrificiul lui Hristos, la noi existând tradiţia ca după Înviere, persoana mai în vârstă să ciocnească oul celuilalt în timp ce rosteşte “Hristos a Înviat!”, iar celălalt spune “Adevărat a Înviat!”. Obiceiurile populare păstrate în unele zone de la noi pornesc de la credinţa că oul roşu de Paşte are puteri miraculoase, vindecătoare, semnificând totodată şi frumusețe, putere şi spor. Tradiția legată de oul colorat de Paşte există şi în alte ţări, precum Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Rusia, Italia, Franţa, Germania, Belgia, Finlanda, Ţările Baltice, Armenia sau Egipt.

„Veniți de luați Lumină!” – Noaptea Învierii

Cea mai veche şi mai strălucită sărbătoare a creştinătăţii este Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor. Împreună cu ziua duminicii, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. Se credea că, în noaptea de Sfintele Paști, pe la miez de noapte, se deschide în fiecare an cerul. De aceea, creștinii priveghează în această noapte, având credința că, de vor vedea „cerul deschis”, vor primi de la Dumnezeu tot ce ar cere. După slujbă, fiecare se întoarce acasă cu lumânarea aprinsă. Înainte de a păși peste pragul ușii, se închină și stinge lumânarea de pragul de sus al ușii. Mai există obiceiul ca, după ce s-a intrat în casă, lumânarea să se stingă de grindă, afumând sub formă de cruce locul respectiv. Lumânarea este păstrată cu mare grijă tot anul, fiind aprinsă la momente importante, considerate a fi primejdioase, cum ar fi furtună, revărsări de ape, grindină, fulgere, tunete și trăsnete.

Sfintele Paști

În ziua de Paști este bine să se mănânce la prânz carne de pasăre și de pește proaspăt. Există credința că aceia vor fi ușori ca pasărea și iuți ca peștii tot anul. În ziua de Paști, când ciocnesc ouăle soțul cu soția, a cui nu se va strica, acela va trăi mai mult.

În ziua de Paști, dimineața, există tradiția să ne spălăm cu apa dintr-o cană în care a fost pus un ou roș și un ban de argint. După ce se spală, creştinii îşi ating obrajii cu oul roşu pentru sănătate şi lipesc banul de frunte, pentru a avea belşug tot anul. În revista „Ion Creangă”, publicată în anul 1912, se spunea că banul reprezintă arginții cu care Iuda L-a vândut pe Hristos, iar oul vopsit sângele lui Hristos, care s-a vărsat pe cruce. Se ciocnesc ouăle: întâi soții, apoi copiii cu părinții, părinții cu celelalte rude, etc. Se credea că toți cei ce ciocnesc unul cu altul, se vor vedea pe cealaltă lume. Tradiția amintește de faptul că cine moare în ziua de Paști sau în Săptămâna Luminată ori în intervalul Înviere-Duminica Tomei sau până la Ispas, va ajunge în Rai. Aceasta deoarece, în această perioadă ușa Raiului este deschisă, iar cea a iadului, închisă. În Biserică, se scoate ușa din mijloc a altarului de Înviere, pentru a transmite faptul că ușa Raiului este deschisă. Sfintele Sărbători de Paște se petrec în sânul familiei.

Tradiții în Săptămâna Luminată

Lunea, a doua zi de Paști, există obiceiul ca creștinii să meargă la rudele cele mai apropiate. Se oferă pască, ouă roșii, cozonac. În Tradiție este menționat că merg mai întâi fiii la părinți, nepoții la moși și finii la nași. Se ia de obicei o pască, câteva ouă roșii, o portocală, o sticlă de vin și se merge la nașul. Acolo erau serviți cu slănină, feliuțe chiparate, ouă roșii și cozonac. Se spune că cine moare în Lunea Albă se duce-n Rai nejudecat. Lunea, a doua zi de Paști, e ziua tuturor sfinților.

Obiceiuri în Marțea Albă

Oamenii spuneau că păstrează această sărbătoare, fiindcă au pomenit-o din bătrâni ca fiind „ruptă din Înviere”. Marți după Paști, femeile slobozeau Păresimile, adică plăteau citirea pomelnicului în timpul postului. Se făceau pomeni în curtea bisericii cu colaci, băutură și mâncare pentru săraci. Marți după Paști se ținea sărbătoare de popor, căci atunci se duceau cu toții la Biserică, având coșurile pline cu alimente. Se făcea pomenire atât pentru cei vii, cât și pentru cei morți. Se aranja o masă comună, unde se ospătau prima dată săracii. Apoi, se așezau toți ctitorii bisericești cu femeile și copiii lor, ospătându-se până aproape de seară. Cei mai bătrâni mergeau seara la biserică, închinându-se și participând la rugăciuni.

„Mesagerul de Neamț” urează tuturor cititorilor să trăiască sărbătorile pascale cu Lumină, Iubire, Pace, Bucurie, Armonie!