Interviu cu Geanina Fedeleş, city-managerul oraşului Târgu Neamţ
– Ce anume v-a determinat să intrați în echipa primarului Daniel Harpa, în 2014?
Felul în care am colaborat la organizarea primului festival medieval de la Târgu Neamț, în 2014. M-a surprins atunci foarte plăcut disponibilitatea domnului primar spre evenimente noi și spre noi abordări. Aveam o idee preconcepută despre toate administrațiile publice locale, dar colaborarea de atunci mi-a demonstrat contrariul. Și nu am greșit. Spun asta pentru că în toți acesti ani de când lucrez la primăria orașului Târgu Neamț, am găsit aceeași bună colaborare și deschidere. Cred că lucrurile au evoluat foarte bine pentru noi ca și echipă, pentru ca am venit din medii profesionale diferite și ne-am completat reciproc.
– Ce anume v-ar convinge să renunțați la aceasta echipă și la funcția de administrator public?
Pot fi multe aspecte, general vorbind, care au puterea de a determina un om să renunțe. Dacă aș face acest lucru, ar fi pur şi simplu o decizie personală, independentă de oamenii din echipă sau de situațiile create. Asta pentru că avem și destul de mulți ani de când lucrăm împreună și eventualele incompatibilități sau situații de nedepășit, nu s-au ivit în tot acest parcurs profesional. Ce încerc să spun este că, după șapte ani în care am lucrat în această echipă și după tot ce am realizat împreună, nu mai poate nimeni suspecta vreo “nepotrivire de caracter” sau motive de discordie interpersonală. Ceea ce știu 100% este că nu aș părăsi niciodată această echipă pentru a mă alătura alteia din acest domeniu. Îmi asum când spun că nu am întâlnit în toată această perioadă, oameni mai buni în ceea ce fac și mai dedicați dezvoltării acestui oraș. Astfel încât, din funcția de administrator public sau din orice altă postură, voi sprijini echipa domnului primar Daniel Harpa.
„Oamenii din orașul nostru sunt foarte deschiși și evoluați din punct de vedere civic”
– Spuneţi-mi o împlinire, o satisfacție dar și o dezamăgire sau un regret a perioadei de când sunteți administrator public.
Satisfacții am avut foarte multe în toți acești ani. Am fost mândră că am putut contribui, mai mult sau mai puțin, la proiectele dezvoltate de domnul primar. Dacă ar fi să numesc un lucru de care sunt mai mândră decât celelalte, acest lucru este legat de oameni și construirea unei rețele profesionale care funcționează. Sunt mândră de felul în care lucrează colegii mei, de felul în care luptă fiecare pentru orașul lui. Ajungem astfel la satisfacția de a fi ales corect această echipă în 2014. Pentru că în orice organizație totul pornește și se dezvoltă în funcție de liderii ei.
– Femeile fac parte din ce în ce mai mult din viaţa politică și administrativă a țării. Este pregătit orașul Târgu Neamț pentru o femeie primar?
Oamenii din orașul nostru sunt foarte deschiși și evoluați din punct de vedere civic. Nu cred că genul ar fi vreodată un impediment spre funcția de primar, dar calitatea umană a femeii candidat s-ar putea să fie. Discernământul electoral al târgnemțenilor este unul foarte ascuțit și pertinent.
– În ce context ați lua în calcul o candidatura la funcția de primar?
Doar în contextul în care nu ar fi o altă alternativă și aș considera că un potențial candidat la acestă funcție poate distruge munca noastră. Altfel, nu sunt un om căruia să îi placă să iasă în față. Prefer să stau în birou și să îmi văd de treabă. Funcția de administrator public a fost preluată în țara noastră pentru a profesionaliza administrațiile publice locale și nu pentru a face concurența neloială liderilor politici. Concluzia ar fi că aș prefera să nu devin niciodată candidat la o funcție politică.
– V-ați făcut un renume prin promovarea turistică a zonei. Ce anume considerați că ar mai trebui făcut în acest sens, astfel încât turiștii sa rămână în zonă chiar și o săptămână?
Ne lipsesc aproape cu desăvârșire structurile de agrement. De asta sunt atât de importante pentru noi investițiile de sub Cetate. Pentru că, cel puțin trei dintre ele, sunt gândite pentru a crește perioada de ședere a turiștilor în zonă. Mă refer aici la Ștrand, Infrastructura de agrement cu amfiteatru și la bazinul de înot acoperit. Am învățat că dezvoltarea unei strategii turistice are foarte multe componente și este un demers pe termen lung. Ne putem mândri puțin cu o foarte bună colaborare a factorilor implicați cum ar fi autoritățile publice, meșteri populari, structuri de cazare, Parcul Natural Vânatori Neamț, ONG-uri, etc. Acest lucru a contat enorm în prezentarea noastră ca destinație turistică. Cert este că drumul parcurs de noi până acum este doar la început și perseverența va fi cea care decide un parcurs pozitiv.
„Dezvoltarea zonei ca destinație ecoturistică sub brand-ul Ținutul Zimbrului rămâne proiectul meu de suflet”
– Care ar fi proiectul dumneavoastră de suflet pentru dezvoltarea turismului din zona noastră?
Dezvoltarea zonei ca destinație ecoturistică sub brand-ul Ținutul Zimbrului rămâne proiectul meu de suflet. Nu reușesc să mă implic la fel de mult ca în anii din urmă, dar asta și pentru că actulalul manager al destinației, Viorela Chiper, face o treabă foarte bună. Este omul potrivit la locul potrivit și sunt foarte mândră de ea! A fost unul dintre oamenii care m-au ajutat foarte mult în ultima perioadă. Acest proiect este atât de apropiat sufletului meu și prin prisma oamenilor cu care am colaborat pe parcursul lui, atât echipa locală, cât și organizațiile suport. Știu că pare ciudat să spun asta, dar, chiar dacă Ținutul Zimbrului a însemnat o mică parte din activitatea mea profesională, a fost cel prin care eu personal am evoluat cel mai mult.
– Cum se împacă soţia și mama Geanina Fedeleş cu administratorul public Geanina Fedeleş?
Acum mult mai bine. Dar nu a fost întotdeauna așa. Am avut perioade contorizate chiar în ani, în care am pus pe primul loc profesia. Probabil mulți dintre noi facem asta. Nu știu nici acum dacă aș fi putut realiza lucrurile altfel. Acum însă îmi doresc un echilibru. Iar dacă e să fie dezechibru, să fie în favoarea familiei.
– Unde vă vedeți peste 5 ani? Sau unde ați vrea să vă vedeți?
Îmi doresc o schimbare. Poate și pentru că am dedicat mult timp hârtiilor și birocrației. Am stat mult în birou. Mi-aș dori ca munca mea să mă ducă mai aproape de oameni, să-i ajut pe cât posibil la nivel uman, prin expertiza căpătată pâna acum. Nici din această funcție nu m-ar împiedica nimeni să fac asta. Dar refuz să îmi fac planuri de viitor. Statistic vorbind nici 5% din ce ne imaginăm noi nu se întâmplă. Viața are un mod foarte plăcut de a ne surprinde. De aceea las lucrurile să se întâmple.
– Aveţi ceva să vă reproșați?
Multe. Încerc să învăț din propriile greșeli, încerc să nu le repet și atunci reproșurile se transformă în lecții. Să trăiești cu gândul doar la greșeli poate fi epuizant. Am ajuns să-mi asum propriile neajunsuri și să trăiesc cu ele. Dacă ar fi să numesc unul la nivel profesional cred că ar fi faptul că nu mă pot opri din a spune ce gândesc. Uneori mi-ar fi mult mai bine dacă aș reuși să tac. Exersez asta.
– Care este cea mai mare calitate, dar și cel mai mare defect a Geaninei Fedeleş?
Mi-e mai ușor să-mi găsesc defectele decât calitățile. Sunt impulsivă, uneori habotnică în a rezolva probleme, pe care nu vrea nimeni altcineva să le rezolve, ușor dezorganizată, în sensul că am avut tendința de a-mi lua mai multe sarcini decât puteam duce, emoțională în alegeri și decizii, încăpățânată uneori nejustificat, prea critică, perfecționistă (și sigur asta e un defect). O calitate ar fi empatia. Reușesc să înteleg oamenii foarte ușor, fără să-mi spună multe în cuvinte.
Ciprian Traian STURZU
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 513, săptămâna 4 – 10 noiembrie.
