Procese răsunătoare s-au încheiat în ultimul timp în România fără pedeapsă după ce instanțele de judecată au constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale. Altfel spus, statul, prin puterea judecătorească, a stabilit că faptele au existat, sunt sancționate de legea penală, dar nu mai pot fi pedepsite pentru că a trecut prea mult timp de la săvârșirea infracțiunii. Nici județul Neamț nu duce lipsă de exemple. Cel mai recent dosar de acest fel, în care statul a ridicat neputincios din umeri, este cel în care fostul director al Sucursalei Hidrocentrale Bistrița SA Piatra-Neamț, Grigoriu Constantin Romică, a fost acuzat de comiterea infracțiunii de luare de mită. Persoana acuzată a rămas cu cazierul curat din cauza faptului că timpul a fost prietenos cu ea. Pentru fapte presupus a fi avut loc în perioada 2010-2011, directorul a fost trimis în judecată la finalul anului 2019. La Tribunalul Neamț, procesul s-a încheiat după 34 de termene, din care 6 au fost amânări de pronunțare. Pe 28 noiembrie 2025, la 6 ani de la ajungerea dosarului la instanță, Tribunalul a dispus încetarea procesului pe motiv că faptele s-au prescris. Decizia instanței de fond nu este definitivă și poate fi atacată la Curtea de Apel Bacău.

Ce au stabilit anchetatorii

Dosarul instrumentat de Direcția Națională Anticorupție a devenit public în urmă cu aproape 6 ani, când Grigoriu Constantin Romică a fost trimis în judecată pentru 18 fapte de luare de mită. În același dosar au fost deferiți justiției doi oameni de afaceri, Grigore Sorin și Lazăr Constantin Vasile, ambii fiind acuzați de câte 9 infracțiuni de complicitate la luare de mită. Cifrele despre care vorbeau anchetatorii erau amețitoare: câteva milioane de lei, dar și o sumă importantă în euro. Totul s-a întâmplat în perioada 2010-2011, în contextul realizării investiției „Acumularea Pașcani pe râul Siret în județele Iași și Suceava”. Sub pretextul îndeplinirii în mod corespunzător a atribuțiilor de serviciu, constând în decontarea la timp a lucrărilor, directorul Grigoriu i-ar fi determinat pe reprezentanții societății contractante să încheie, chiar dacă nu se impunea acest lucru, 3 contracte de prestări servicii cu firmele administrate de ceilalți doi acuzați. În baza a 15 facturi fiscale emise de cele două firme, societatea contractantă ar fi decontat peste 6,5 milioane lei pentru lucrări care, în realitate, nu ar fi fost executate. În aceeași perioadă, în calitate de președinte al unei comisii de evaluare, Grigoriu Constantin Romică a încălcat, potrivit DNA, obligațiile de serviciu și ar fi atribuit unei alte societăți comerciale un contract de lucrări la obiectivul „Acumulare Galbeni. Realizarea etanșării și consolidării digului mal drept pe zona km 0-km 3. Lucrări de intervenții”. Dacă ar fi fost respectate normele legale, oferta tehnică și financiară a societății respective ar fi trebuit respinsă de comisia de evaluare.

„Ulterior, inculpatul i-ar fi determinat pe reprezentanții societății contractante să încheie 3 contracte de furnizare bunuri și prestări servicii cu firma unuia dintre ceilalți doi inculpați, în valoare totală de 5.004.200 euro fără TVA și 5.950.232 lei fără TVA. Urmare a acestor demersuri, beneficiul total al firmei administrate de omul de afaceri ar fi fost de 1.718.818 euro și 2.541.280 lei”, conform DNA.

Ce au stabilit judecătorii

Sucursala Hidrocentrale Bistrița SA Piatra-Neamț, la care directoratul era asigurat de Grigoriu, a efectuat lucrările cu un constructor. Aceasta din urmă a acceptat să cumpere elemente de construcție (palplanșe) la preț mult mai mare de la alte firme, administrate de ceilalți doi acuzați, deși regula era ca executantul să achiziționeze direct de la producător, ArcelorMittal. În cazul de față, nu s-a mai cumpărat direct de la producător, ci de la o firmă intermediară, care achiziționase, la rândul ei, marfa de la ArcelorMittal. Diferența era de preț și, implicit, de profit. Producătorul vindea palplanșe cu sume care plecau de la 840 de euro tona. Acestea au fost achiziționate de firma intermediară, care le-a vândut constructorului cu 1.310 euro tona. Diferența a reprezentat beneficiul intermediarului.

„Prin urmare, aşa cum reiese din înscrisurile puse la dispoziţie de Arcelor ###### Luxemburg, SC ####### SRL a achiziţionat palplanşele de la producător cu preţul de 840 euro/tonă în luna septembrie 2009, respectiv cu preţul de 880 euro/tonă în aprilie 2010 şi 860 euro/tonă în septembrie 2010, revânzându-le ulterior către SC ################ SA – Sucursala Moldova cu preţuri mult mai mari”, se arată în hotărârea instanței.

La unul dintre contracte, reprezentanții firmei care achiziționa elementele au fost în Luxemburg pentru a negocia prețul mărfii cu producătorul ArcelorMittal. Din componența delegației ar fi făcut parte și directorul Grigoriu Constantin Romică, deși acesta nu avea nicio calitate oficială în acea firmă. Unul dintre martorii audiați a declarat că nu-și amintește numele persoanei din delegație, dar ar fi fost un bărbat de vârstă medie, cu ochelari, care ulterior i-a fost prezentat ca fiind „director” la o firmă a cărei denumire conținea cuvintele „hidro” și „Moldova”.

Instanța a apreciat că directorul a avut un interes personal în negocierea unui preț cât mai mic pentru palplanșe: „Prin urmare, orice reducere de preţ din partea producătorului constituia, în fapt, profit pentru SC ####### SRL și, implicit, pentru acest inculpat, acesta din urmă dovedindu-şi interesul personal în obţinerea de către această societate a unui preţ cât mai avantajos”, a fost concluzia instanței.

Pentru „interesul” arătat în rezolvarea problemei, directorul Grigoriu Constantin Romică ar fi fost răsplătit inclusiv cu concedii în Palma de Mallorca.

Fără cazier, dar buni de plată

Martorii au vorbit, la proces, de decontarea unor facturi uriașe pentru firme care nu au efectuat niciun fel de lucrări pe șantierele menționate, sume pe care le-au perceput ca o mită mascată pentru directorul Hidrocentrale Bistrița SA Piatra-Neamț. După demararea anchetei și audierea martorilor la DNA, acuzații au intrat în panică și au discutat la telefon, în timp ce erau interceptați, despre societățile subcontractante, despre martorii chemați la audieri, de câte ori au fost citați, dacă a existat și un avocat, dacă martorilor le-au fost puse întrebări despre posibila implicare a celor trimiși ulterior în judecată, dar și despre plățile consistente pentru care nu au fost efectuate lucrări. În cursul procesului penal, toți acuzații s-au prevalat de dreptul la tăcere și nu au dat declarații. Chiar și așa, instanţa a constatat existența faptelor cercetate și comiterea lor de către acuzați, cu vinovăţia prevăzută de lege sub forma intenţiei directe, iar acestea sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. Prescripția acoperă doar partea penală a unui proces, nu și cea civilă. Chiar dacă cei 3 acuzați au scăpat de răspundere penală și nu vor avea cazierul pătat, sunt, aparent, datori-vânduți, pentru că judecătorii i-au obligat să achite sume enorme. De la Grigoriu Constantin Romică s-a dispus confiscarea sumei de 4.529.944,76 lei şi 859.408,85 euro, în total circa 9 milioane de lei. De la Grigore Sorin s-a dispus confiscarea sumelor de 2.210.710,30 lei şi 859.408,85 euro, iar de la Lazăr Constantin Vasile instanța a dispus confiscarea specială a 2.319.234,46 lei. Interesant ar fi de văzut cum va proceda statul pentru recuperarea banilor, în condițiile în care, cel puțin din punct de vedere penal, și-a declarat neputința în mod public prin intervenția prescripției. Rămâne de văzut care va fi decizia definitivă în acest caz, deoarece sentința instanței de fond a fost contestată de Grigoriu Constantin Romică.

Gabi SOFRONIA