În urmă cu 110 ani, la 27 august 1916, România intra oficial în Primul Război Mondial, după doi ani de neutralitate. Regimentul 15 „Războieni”, cu garnizoana la Piatra-Neamț, era în acel moment împărțit: Batalionul I și o companie de mitraliere se aflau în Valea Uzului, în zona montană din vestul județului Bacău, pe direcția spre Transilvania și aproape de frontiera austro-ungară, iar batalioanele II și III rămâneau în garnizoană. În noaptea de 27 spre 28 august, grupurile de acoperire ale Armatei de Nord au trecut la ofensivă prin Carpații Orientali, iar Batalionul I și compania de mitraliere ale Regimentului 15 se aflau în dispozitivul Grupului de acoperire „Uz”.

27 august 1916, ziua intrării României în război

27 august 1916: Regimentul 15 „Războieni” și începutul campaniei din Transilvania — **Regele Ferdinand**

România și-a declarat neutralitatea în vara anului 1914 și a rămas în afara conflictului vreme de doi ani, timp în care guvernul condus de Ion I.C. Brătianu a negociat cu statele Antantei.

La 4/17 august 1916 au fost semnate tratatul de alianță și convenția militară cu Franța, Marea Britanie, Rusia și Italia, iar la 14/27 august regele Ferdinand I i-a convocat la Palatul Cotroceni pe membrii guvernului, foștii președinți ai Consiliului de Miniștri și liderii principalelor grupări politice.

Convenția militară prevedea declanșarea unei ofensive românești în Transilvania. Petre P. Carp s-a opus categoric orientării spre Antantă, însă Ferdinand și guvernul au menținut hotărârea intrării în război. În seara aceleiași zile, Edgar Mavrocordat, reprezentantul României la Viena, a prezentat Ministerului de Externe austro-ungar declarația de război. Ordinul de mobilizare și legea privind starea de asediu au fost făcute publice, iar în cursul nopții trupele dispuse la frontieră au început operațiunile.

Documentele românești din 1916 folosesc stilul vechi, de aceea aceeași zi apare sub forma 14/27 august. Calendarul iulian, folosit atunci în România, avea o diferență de 13 zile față de cel gregorian: 14 august în actele românești corespunde datei de 27 august în calendarul actual.

Regimentul 15 „Războieni” și garnizoana din Piatra-Neamț

Înființarea Regimentului 15 a fost dispusă prin decret la 26 noiembrie 1876, iar unitatea s-a constituit la începutul anului următor, cu reședința la Piatra-Neamț. Din 1880, numele „Războieni” a intrat în titulatura regimentului, iar în 1891 aceasta a devenit Regimentul „Războieni” nr. 15. Numele făcea trimitere la bătălia de la Valea Albă–Războieni din 1476, purtată pe teritoriul județului Neamț. În 1916, unitatea făcea parte, alături de Regimentul 27 Bacău, din Brigada 13 Infanterie a Diviziei 7, încadrată în Armata de Nord, aflată sub comanda generalului Constantin Prezan. Regimentul 15 se afla sub comanda locotenent-colonelului Teodor Pirici, iar în ordinea de bătaie a Diviziei 7 figura cu trei batalioane.

Batalionul I și o companie de mitraliere erau dislocate în Valea Uzului încă înainte de declararea războiului și făceau parte din Grupul de acoperire „Uz”. Aceste trupe aveau misiunea de a proteja mobilizarea și concentrarea forțelor principale și de a controla trecerile din zona frontierei. Batalioanele II și III se găseau la Piatra-Neamț, urmând să fie aduse în zona de operații odată cu concentrarea armatei.

Noaptea de 27 spre 28 august în Valea Uzului

Armata de Nord trebuia să înainteze prin Carpații Orientali spre estul Transilvaniei, pe un front care, la începutul ofensivei, se întindea pe aproximativ 270 de kilometri. Divizia 7 acționa pe direcțiile Ghimeș și Uz. Grupul „Uz”, comandat de colonelul Petre Velicu, comandantul Brigăzii 13 Infanterie, avea patru batalioane și două baterii de artilerie, împărțite în trei coloane.

Ofensiva a început în noaptea de 27 spre 28 august. Coloana din dreapta a atacat pozițiile din zona Oraia și a continuat spre Armășeni, iar forțele din centru, din care făcea parte și compania de mitraliere a Regimentului 15, au dus lupte la Vama Uz și în apropierea fabricii de cherestea Zalomit, după care au înaintat pe Valea Uzului. Batalionul I al Regimentului 15 se afla în rezerva Grupului „Uz”. La încheierea primei etape, grupurile de acoperire ale Diviziei 7 ajunseseră pe aliniamentul general gara Ghimeș – pantele estice ale Munților Nemira, iar forțele principale puteau continua înaintarea spre bazinul Ciucului.

Terenul reducea avantajul numeric al Armatei de Nord: văile înguste, culmile împădurite și lucrările defensive pregătite de trupele austro-ungare obligau unitățile să înainteze pe direcții limitate. În ansamblul operației Armatei de Nord, ritmul mediu a rămas la câțiva kilometri pe zi, iar trecerea prin zona muntoasă a cerut mai multe zile de lupte aproape continue.

Batalioanele din Piatra-Neamț ajung în zona de operații

În cursul mobilizării, batalioanele II și III au părăsit Piatra-Neamț și au fost deplasate spre orașul Dărmănești, din județul Bacău, apoi către Valea Uzului. Cele două batalioane au ajuns în zona de operații în timp ce Divizia 7 își continua ofensiva în bazinul Ciucului și s-au alăturat ulterior celorlalte efective ale Regimentului 15.

Primele lupte în Transilvania

La 21 august/3 septembrie a început a doua etapă a ofensivei Armatei de Nord. Divizia 7 a ajuns cu o parte dintre forțe pe malul stâng al Oltului, pe aliniamentul Sândominic – Mădăraș – Delnița, iar Brigada 13 a înaintat spre Miercurea Ciuc. La 26 august/8 septembrie, brigada din care făcea parte Regimentul 15 a ocupat orașul în cooperare cu Brigada 15 Infanterie, printr-o manevră de dublă învăluire.

În luptele pentru Miercurea Ciuc a căzut căpitanul Nicolae Vulovici, comandant de companie în Regimentul 15 „Războieni”. Avea 39 de ani, era născut la Calafat și publicase poezie înainte de război. În 1913, pe când servea la Piatra-Neamț, Vulovici a comandat compania în care a fost încadrat ca locotenent de rezervă Mihail Sadoveanu. La 8 septembrie 1916, numele său apare printre primele pierderi ale regimentului în ofensiva din Transilvania.

Divizia 7 a continuat înaintarea în Munții Harghitei. Regimentele sale au ocupat Vlăhița și Odorhei la 5/18 septembrie și au realizat legătura cu dreapta Armatei a 2-a în zona Merești. Când operația ofensivă a Armatei de Nord s-a încheiat, la 18 septembrie/1 octombrie, trupele române pătrunseseră între aproximativ 50 și 100 de kilometri în dispozitivul austro-ungar și controlau o suprafață de aproximativ 12.000 de kilometri pătrați din estul Transilvaniei.

Retragerea și luptele din 1917

La începutul lunii octombrie, ofensiva românească din Transilvania s-a oprit, iar evoluția frontului a obligat Armata de Nord să se retragă spre Moldova. Regimentul 15 a revenit împreună cu Divizia 7 și a continuat luptele din campania anului 1916. După stabilizarea frontului în Moldova, armata română a fost reorganizată în iarna 1916–1917, iar unitățile Diviziei 7 au revenit în linia întâi în vara următoare.

Regimentul 15 a fost angajat în 1917 în sectorul Oituz, unde trupele române au apărat una dintre principalele căi de pătrundere spre Moldova. Participarea regimentului la război a trecut astfel prin ofensiva începută în Valea Uzului, înaintarea în estul Transilvaniei, retragerea din toamna anului 1916 și luptele purtate un an mai târziu pe frontul din Moldova.

Campania din 1919 și Regimentul 15 după război

Campaniile Regimentului 15 au continuat și după luptele din 1917. La sfârșitul anului 1918 și în 1919, unitatea a participat, în cadrul Diviziei 7 Infanterie, la operațiunile armatei române din Transilvania și apoi din Ungaria, ajungând până în zona Budapestei.

În 1923, în curtea unității din Piatra-Neamț, a fost ridicat un monument pentru militarii regimentului căzuți în Războiul de Independență și în Primul Război Mondial, iar o fotografie realizată în 1925 îi arată pe militarii Regimentului 15 grupați în jurul acestuia. Imaginea se păstrează astăzi în patrimoniul Complexului Muzeal Național Neamț. Reședința Regimentului 15, stabilită la Piatra-Neamț de la înființare, a fost mutată în august 1946 la Bacău.

Alexandru Andrieș