Prezentarea morții violente a unui nefericit american, venit în România să cîștige abia 1.000 de euro lunar jucînd baschet, a confirmat încă o dată că lipsa de discernămînt definește în mod dramatic pe făcătorii de știri, reportaje și dezbateri televizate închinate “Zeului Audiență”. Este cu totul nejust să vorbim despre otevizare sau tabloidizare. Otevizarea este în fapt un fenomen social, iar zisa tabloidizare nu e altceva decît tentativa de cosmetizare a unei prese bulevardiere mizerabile. Rădăcinile sînt cele vechi și cunoscute, dar uitate: școala de presă Cristoiu și știrile PRO-TVde la 5. Devierea spre ce ne administrează astăzi cîteva televizuini de București a fost perfect naturală pentru jucătorii dintr-un mediu (profesional?) care pe zi ce trece își pierde demnitatea sub presiunea audiențelor cu orice preț. A călca pe cadavre a ajuns o sinistră întrecere pe ramură al cărei leac cert rămîne telecomanda televizorului.
Bine, veți spune, asta-i situația la zi, să avem răbdare, să nutrim speranțe în viitor. Hm, am îndoieli. În loc să învețe ce e bun din filozofia corporatistă, televizuinile vizate semnalizează tot mai clar că se substituie decidenților politici, actorilor sociali și instituțiilor statului de drept. Și o fac cu argumentul audienței în spate. Astfel calate, încep să genereze sisteme de selecție și promovare a unor vedete care slujesc vizibil orice interese, mai puțin pe cel public. Rețetele se rafinează într-un mod aproape diabolic și induc publicului ideea falsă că fără aceste mașinării de intoxicare și diversiune viața nu ar fi posibilă.
Departe gîndul de a sugera vreo soluție. Într-un fel sau altul, viața și piața le vor impune. Sau nu le vor impune. Însă nimic nu trebuie să ne reîină de la a semnala că sîntem deja contemporani cu o generație sensibilă la modelele și valorile false cultivate de televizuini. Pentru a vă îngrozi e suficient să observa și cîți copii și tineri vor să devină vedete TV.
Un american nefericit a visat să devină vedetă la baschet și n-a mai apucat. L-au recuperat după moarte și l-au făcut vedetă televizuinile noastre – fără scrupule, evident. Data viitoare propun să facem invers.
(Viorel COSMA)