* † Sfîntul Mucenic Elefterie. Sfintele Mucenițe Antia și Suzana – 15
decembrie
O familie formată din sfinți creștini a fost și familia Sfîntului Elefterie. Sf. Elefterie s-a născut în Roma într-o familie de nobili creștini. De mic a rămas orfan de tată, fiind crescut numai de mama sa, Antia. Aceasta fusese botezată de către Sfîntul Apostol Pavel.
– Copilul lui Dumnezeu. Episcopul Romei, văzînd marile Daruri ale lui Dumnezeu care luminează sufletul copilului, l-a hirotonit diacon la vîrsta de cincisprezece ani, preot la vîrsta de optsprezece ani și episcop al Iliricului la vîrsta de douăzeci de ani.
– Sf. Elefterie precum Sf. Apostoli. Sf. Elefterie a convertit multe suflete la credința în Mîntuitorul Iisus Hristos. Auzind despre oamenii care se creștinau datorită sfîntului, împăratul Adrian a ordonat comandantului Felix să îl aresteze pe Sf. Elefterie. Felix, a ajuns la biserica unde slujea sfîntul – în Albania. Aici l-a văzut pe Sf. Elefterie cum oficia slujba și Felix s-a creștinat. A fost botezat de către sfînt.
– Mucenicia Sfîntului Elefterie. Mergînd înaintea împăratului, Sf. Elefterie a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce are toată puterea în Cer și pe pămînt. Pentru aceasta a fost torturat în multe feluri: biciuiri, ardere pe pat de fier, aruncarea în smoală clocotită, arderea în cuptor de foc. După fiecare
chin, Sfîntul se vindeca datorită credinței în Mîntuitorul. Văzînd aceste minuni, Caribus, eparhul de la Roma, s-a ridicat și a mărturisit că și el este cretin. Caribus a fost torturat și apoi decapitat împreună cu Fericitul Felix. Călăii imperiali au tăiat cinstitul cap al Sfîntului Elefterie. Mama sa, Antia, a fost ucisă cu sabia pe cînd îmbrățișa și săruta pe fiul ei mort.
Moaștele Sfîntului Elefterie împreună cu ale mamei sale au fost mutate la Valona. Acolo, Sf. Duh lucrează minuni prin ele, arătînd în acest fel cinstirea de care se bucură cei doi sfinți în fața lui Dumnezeu.
* Sf. Prooroc Agheu – 16 decembrie
Numele „Agheu” înseamnă „sărbătoare”, „cel ce sărbătorește” sau „cel ce este sărbătorit”. A fost unul dintre ultimii prooroci ai Vechiului Testament. În Ierusalim l-a convins pe Zorobabel și pe losua preotul să reconstruiască Templul Domnului.
Sfîntul Duh i-a arătat că noul Templu va avea o cinste mai mare decît a avut Templul ridicat de Solomon: „{i slava acestui templu de pe urma va fi mai mare decît a celui dintîi”, (Agheu 2, 9). Aceasta pentru că Mîntuitorul Iisus Hristos avea să intre în acest nou Templu peste aproximativ 470 de ani.
* Sfîntul Prooroc Daniil – 17 decembrie
Daniel însemna, în evreiește, „Dumnezeu este judecătorul meu”.
Sfîntul Prooroc Daniel se numără între cei patru mari Prooroci ai Vechiului Testament, împreună cu Sf. Isaia, Ieremia și lezechiel.
– Viața sfîntului. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Cînd Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel și tinerii Anania, Azaria și Misail au fost luați robi.
Datorită înțelepciunii sale – Sf. Duh se coborîse asupra lui -, Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul său, împreună cu cei trei tineri.
– Alimentația vegetariană – hrana sfinților și a slujitorilor de Hristos. Acești patru slujitori de Dumnezeu au refuzat să se hrănească din bucatele împăratului – pe bază de cărnuri. I-au arătat acestuia că, printr-o altă hrană (doar semințe și apă), se pot arata mai frumoși la chip decît cei ce se hrăneau din masa împăratului.
– Minuni ale Sf. Duh prin Daniil. A tîlcuit visele lui Nabucodonosor, vise pe care nici un vrăjitor de la palatul acestuia nu a reușit să le explice.
Pentru că nu s-au închinat unei statui a împăratului, cei trei tineri au fost aruncați într-un cuptor încins. Datorită credinței lor, Dumnezeu va preface focul în rouă. Daniel a refuzat să se închine idolilor și este aruncat în groapa cu lei, în vremea împăratului Darie. A ieșit nevătămat.
– Dumnezeu Cel Viu. În urma acestei minuni, împăratul Darie a scris la toate popoarele, recunoscînd pe Dumnezeu Cel Viu ca unic Creator Atotputernic, Omniscient, Omniprezent, Omnipotent. Este aruncat a doua oară în groapa cu lei, de unde scapă din nou.
Din Sinaxar aflăm că, la Învierea Mîntuitorului Iisus Hristos, au înviat
Prorocul Daniil împreună cu cei trei tineri și s-au arătat multora.
*† Cuviosul Daniil Sihastrul (dezlegare la pește) – 17 decembrie
Viața Sf. Daniil Sihastru este învăluită în legendă și mister datorită Lucrărilor Sfintei Treimi realizate prin acest Ostaș al Luminii. Majoritatea oamenilor se află la distanță mare de Adevărurile Sfintei Treimi, motiv pentru care acestea nu sînt înțelese corect.
– Viața. Acest Sfînt Cuvios s-a născut din părinți dreptcredincioși, într-un sat din ținutul Rădăuți. Din copilărie, cuprins de o deosebită rîvnă pentru cele duhovnicești, a părăsit casa părintească și a trăit o vreme în obștea cuvioșilor părinți de la biserica Sfîntului Nicolae din Rădăuți.
Arătînd ascultare și smerenie în toate cele încredințate de starețul acelei obști călugărești de la Catedrala din Rădăuți, a primit chipul îngeresc al vieții călugărești o dată cu numele de David.
Dorind cu ardoare să crească duhovnicește, s-a îndreptat la mînăstirea Sfîntului Lavrentie, aproape de satul Laura de astăzi, la 30 de kilometri depărtare de Rădăuți. Aici, ziua lucra împreună cu toți ostenitorii sfintei mînăstiri, iar noaptea în chilia sa, petrecea în necontenită rugăciune și priveghere.
Cu binecuvîntarea starețului, se retrage în codrii locului, pe valea pîrîului Vițău, azi localitatea Putna. Acolo, cu ajutorul ciobanilor și ai altor iubitori de Dumnezeu și cinstitori ai sihaștrilor, sapă într-o stîncă o chilie pe care o vedem și astăzi, la un kilometru depărtare de Mînăstirea Putna.
A primit de la Duhul Sfînt Darul Rugăciunii, al Lacrimilor, al Vindecării de suferințe trupești și sufletești. Cel mai important Dar îl considerăm cel al Înțelepciunii.
L-a sfătuit, consiliat pe Sfîntul {tefan cel Mare în bătăliile sale împotriva păgînilor, i-a recomandat să construiască mînăstiri în cinstea Sfintei Treimi pentru fiecare luptă purtată.
Sfîntul Daniil Sihastru a transmis Tainele Divinității conducătorilor neamului românesc, astfel încît Provinciile Române să poată rezista de-a lungul timpului atacurilor agresorilor și, la momentul potrivit, să se unească într-un singur stat, cu o singură credință creștină – România.
A participat activ la reunificarea spirituală a plaiurilor românești, daco-gete, încă din secolul XIV.
Cînd pomenim aceste două nume, noi, fiii Bisericii lui Hristos, nu știm pe care să-l alegem model în evoluția spirituală: pe solul Divinității, Daniil Sihastrul, sau pe viteazul apărător al credinței strămoșești și al gliei străbune, Sfîntul {tefan cel Mare.
Aceasta pentru că amîndoi au fost iubitori de neam și țară, renunțînd la interesele personale în favoarea realizării Voii Sfintei Treimi pe aceste plaiuri românești.
* Sf. Mc. Bonifatie. Cuviosul Grichentie. Sfîntul Trifon și Cuvioasa Aglaia – 18 decembrie
Sfîntul Bonifatie a trăit pe vremea împăratului Dioclețian. A fost robul unei femei bogate, Aglaia, fiica proconsulului Romei.
Din Sinaxar aflăm că viețuia în păcate trupești cu stăpîna sa și era bețiv. Amintim acestea pentru a arăta lucrarea lui Dumnezeu cu Bonifatie așa cum s-a realizat și cu Sf. Apostol Pavel pe drumul Damascului.
– Mucenicia Sf. Bonifatie. Bonifatie, fiind prins de autorități și interogat, a mărturisit că este creștin. Pentru aceasta mărturisire, a fost spînzurat cu capul în jos, împuns cu trestii ascuțite pe sub unghii, i s-a dat plumb topit pe gură, a fost băgat cu capul în jos într-o căldare plină de smoală ce fierbea, dar din toate a ieșit nevătămat. Atunci dregătorul a poruncit să i se taie capul.
Aglaia, fosta stăpînă, va zidi o biserică mare în numele lui Bonifatie, chiar în mijlocul Romei, unde a mutat moaștele acestuia.
* Sf. Mc. Ignatie Teoforul – 19 decembrie
Sf. Ignatie Teoforul (35-107) – se crede că a fost sirian de origine. A fost un mare persecutor al creștinilor. Prin Voință Divină s-a convertit la creștinism, urcînd treptele duhovnicești pînă la rangul de Episcop de Antohia. A suferit moarte martirică la Roma (aruncat la fiare), în timpul domniei împăratului Traian. A luptat împotriva celor care susțineau că Mîntuitorul Iisus Hristos a avut un trup aparent.
* Sf. Iuliana. Sf. Temistocle – 20 decembrie
Sf. Iuliana a trăit la sfîrșitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea. Era fiica unor părinți bogați, care au logodit-o cu Eleusie, un senator păgîn. Iuliana a refuzat să se căsătorească cu Eleusie, motivînd că nu este creștin.
– Mucenicia Sf. Iuliana
A refuzat să accepte iubirea celor care nu-L iubesc, cinstesc pe Mîntuitorul Iisus Hristos, cu prețul vieții.
Acceptarea iubirii ateilor, laicilor, a practicanților de diferite vicii, inclusiv a mîncatorilor de diferite tipuri de cărnuri, îndepărtează pe slujitorii de Dumnezeu de Împărăția Cerurilor.
Iuliana a fost spînzurată de păr, i s-au ars părți ale trupului cu fiare înroșite, a fost aruncată într-un cuptor încins, din care a ieșit nevătămată.
Văzînd cele întîmplate, 500 de bărbați și 130 de femei au lepădat credința păgînă. Din porunca lui Eleusie toți au fost uciși, împreună cu Iuliana, care avea doar 18 ani.