*** * * * ***

În Tradiție, Sf. Mc. Mina este cel care ne ajută să ne recăpătam bunurile furate sau pe care le-am pierdut. Mai puțin cunoscut, Sf. Modest este un sfânt care răspunde rugăciunilor credincioșilor care au fost furați. În tradiția populară se cunoștea că păgubitul primea ajutorul mai repede, dacă aducea un paraclis la biserică în ziua Sfântului Modest.

*** * * * ***

Agheasma de Sf Modest

Sf. Modest face parte din categoria sfinților care au trăit aproape 100 de ani. El a viețuit în perioada veacurilor III-IV d.H. și a fost Patriarhul Ierusalimului. Este cunoscut în tradiția creștină ca sfânt făcător de minuni. Prăznuit anual la 18 decembrie, Sfântul Modest este cunoscut drept protector al arăturilor, ajutător al celor care ară în pământ uscat sau în pământ prea moale, protector al animalelor. În ziua praznicului Sf. Modest se face agheasmă la biserică. Sătenii o țineau multă vreme peste an, fiind considerată bună pentru animale. Țăranii de altădată stropeau animalele din curte cu această agheasmă pentru a fi sănătoase și pentru a se înmulți. Se stropeau copacii pentru a fi feriți de omizi. Stuparii stropeau cu agheasmă albinele pentru a da miere din belșug

Obiceiuri pierdute de Sf Modest

În ziua praznicului Sfântului Modest, țăranii de altădată ofereau pomană făină și mălai, pentru sănătatea vitelor. De ziua Sf. Modest nu se puneau vitele la muncă. Ziua de Sf Modest era ținută și de femei pentru a le feri Dumnezeu de boli, în special de boli molipsitoare. Se credea că se descoperă paguba sau hoția, dacă se plătește paraclis la biserică în ziua Sf Modest.

Postul negru din Ajunul Ignatului

În ajunul Ignatului se fierbea grâu, iar capul familiei îl tămâiază și îl binecuvântează. Apoi arunca grăunțe în sus, rostind: „Atâta de mare!“ Din acel grâu mâncau toți ai casei și ce rămânea, se dădea dimineață la păsări. În Ajunul Ignatului, dacă intra cineva în casă era poftit să stea jos cu mari insistențe. Prin unele sate, anumiți oameni țineau post negru, fără pâine și apă, pentru ca vara să aibă norocul de a găsi cuiburi de păsări prin copaci. Se spune că în această noapte vrăjitoarele umblă să ia belșugul casei, de aceea se presăra mei și sare împrejurul casei, prin hambare și prin curte.

Sf. Ignat sau Crăciunul țiganilor

În Calendarul popular, sărbătoarea Ignatului era cunoscută și ca Crăciunul țiganilor, deoarece prin multe sate românești ei erau cei care tăiau porcii. Se spunea că, dacă n-ai porc să tai de Ignat, e bine să tai măcar o pasăre neagră, ca să dea sângele. Există unele superstiții care se mai păstrează și astăzi care îndemnau că e bine să vezi sânge în ziua de Ignat, ca să fii ferit de boli. Prin unele sate lucrul este îngăduit numai după ce femeia a văzut sânge de orice soi de vietate, ori sânge de porc negru. Obiceiul era că porcii sunt îngrășați cu grăunțe până-n această zi, iar noaptea ei vor visa dacă vor fi tăiați ori ba. Se spunea că porcul care n-a fost tăiat în ziua de Ignat nu se mai îngrașă, nu mai pune carne pe el și nu mai mănâncă, pentru că în ziua de Ignat și-a visat cuțitul.

Superstiții de Ignat

Când visezi noaptea că te joci cu o femeie, acea femeie e smeoaică. A doua zi te doare în piept și în spate şi te vindeci dacă te ungi cu untura de porc de la Ignat. Să nu muncești în ziua de Ignat, că-ți rup porcii bulendrele de pe gard. Când tai porcul de Ignat, să dai de pomană o strachină de făină și o mână de sare, ca să nu-ți piară porcii de boale. Cu carnea de porc negru tăiat la Ignat se vindecă cel ce o mănâncă, de boala numită „Spurcatul“. Această boală e un fel de dor, care se mută în toate părțile corpului. Facerea unturii mari de dragoste și pentru vrăji și descântece. Se taie câte un dovleac, i se ia coada și se păstrează, pentru leac de bube dulci la copii, când o arde și o pisează și o pun pe bube. Când taie porcul la Crăciun, după grosimea splinei se prevestește greutatea iernii. Când peste tot e una de groasă, va fi iarna tot una de grea, de la început până la sfârșit. Dacă-i la un capăt înainte sau înapoi mai groasă, iarna va fi la început sau la sfârșit grea.

Tradiții în Ajunul Crăciunului – Calendarul de pâine

În seara din ajunul Crăciunului exista obiceiul de a se încerca să se citească viitorul. Unul din obiceiuri era Calendarul de pâine. Astfel, se ungea un cuțit mare cu suc de ceapă, se freca cu ceapă, apoi întreg tăișul cuțitului se introducea într-o pâine. Se lăsa așa cam trei-patru ore, apoi se scotea și se examina culoarea de pe cuțit. Dacă o față a lamei era mai mult roșie, se spunea că în vară va fi mult Grâu. Dacă avea culoarea vânătă-negrie, se făcea mai mult fân, iar dacă era albastră-gălbuie, se va face mult mălai.

Superstiții și credințe de sărbători

Din bătrâni se spunea că la cele trei mari sărbători: de Crăciun, de Paște și de Rusalii, e bine să te speli cu apa în care a stat un bănuț, și vei deveni bogat. Se spunea că femeia care nu mănâncă carne de porc în zilele Crăciunului și nici în zilele de Paște, va naște ușor. Pentru ca să ai noroc, țăranii de altădată nu mâncau nimic în Ajunul Crăciunului. Se credea că în ziua de Crăciun este bine să mănânci piftie de carne de pasăre, ca să fii ușor ca pasărea în timpul verii. Fetele mari care doreau să-și vadă ursitul, posteau negru întreaga zi a Ajunului și fără a scoate o vorbă. Apoi, după miezul nopții, dacă se privea în oglindă își va vedea ursitul. Apicultorii respectau tradiția de a nu da nimic din casă în Ajunul Crăciunului, crezând că astfel le va merge bine albinelor.

Împodobirea bradului de Crăciun

În povestirile bunicilor noştri, de cele mai multe ori bradul era adus de Moş Crăciun, atunci când copiii dormeau. Tot ceea ce împodobește bradul: beteala, globurile colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor şi a luminiţelor, steaua vestitoare a Naşterii lui Iisus Hristos, îngeraşii, ne anunţă Seara Crăciunului. Dar bradul de Crăciun nu a arătat tot timpul așa. Până în secolul XV, oamenii împodobeau casele cu crenguţe verzi şi era considerată o tradiție păgână. Conform tradiției de Crăciun, în 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul brad de Crăciun, într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien a împodobit primul primul brad aşa cum îl cunoaştem noi astăzi. După 1878, decoraţiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes. În România, bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în 1866. Se pare că, de atunci, această tradiție a împodobirii bradului face parte din frumusețea sărbătorilor de iarnă la români.

Datina colindatului

Bătrânii îşi mai amintesc de la bătrânii lor că Dumnezeu a lăsat colindele pe Pământ pentru ca oamenii să-și amintească de El. Pentru a-i scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an, la Crăciun, numele cel sfânt al Domnului să ajungă neapărat la urechile oamenilor și astfel să se mai oprească din a face rău. Se crede că, atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieși diavolii și astfel lumea va încăpea pe mâna lor.