În copilărie, fratele său mai mic, Rodrigo, nu putea pronunța corect numele Ricardo, spunea Kaká, şi această poreclă a devenit numele cu care a fost cunoscut unul dintre cei mai mari fotbalişti de la începutul secolului al XXI-lea. Micul Ricardo s-a născut la 22 aprilie 1982, într-o familie bogată, în care n-a adus lipsă de nimic. Eroul articolului nostru putea să-și permită multe, nu avea grija zilei de mâine, dar şi-a dorit să le obţină singur pe toate. La 7 ani s-a înscris la academia lui Sao Paolo şi a fost protagonistul echipei São Paulo ce a devenit campioană națională la juniori şi a trecut, chiar dacă la o vârstă fragedă, la echipa de tineret. Anul 2000 a fost crucial în existenţa sa, a suferit o fractură a coloanei vertebrale la un joc în piscină. S-a crezut că se ajunge la o paralizie completa a tânărului, însă, miracol, Kaká şi-a revenit de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Şi tânărul şi-a propus să devină pastor evanghelic. Părinții l-au readus pe drumul fotbalului și nu au greşit. În 2001, a debutat în echipa mare de la São Paulo. Şi încă din primul sezon a marcat 12 goluri în 27 de meciuri, iar startul ediției 2002 a fost la fel de bun şi Luiz Felipe Scolari l-a convocat pe mijlocașul de 20 de ani pentru campionatul mondial din Coreea de Sud și Japonia. A jucat doar 25 de minute, în meciul contra Costa Ricăi. AC Milan a plătit 8,5 milioane de euro și în vara lui 2003 l-au transferat pe tânărul brazilian. În primul sezon, jucând în aproape 50 de meciuri în toate competițiile, a marcat 14 goluri şi a devenit jucător cheie la Milan și titular incontestabil în echipa națională. În sezonul 2004-2005, Milan a ajuns în finala Ligii Campionilor, a fost 3-0, dar cei de la Liverpool au răspuns cu golurile lui Gerrard, Smicer și Alonso şi au câştigat la loviturile de departajare. În Cupa Confederațiilor însă, brazilienii au trecut cu 4-1 de Argentina.





